PROCESUL PERSONAL  DE CONSTIENTIZARE

Capacitatea de a fi constient de sine si de ceilalti apare destul de tarziu in dezvoltarea umana,iar pentru multi specialisti, acest moment este greu de stabilit cu precizie.Este insa o capacitate care merita a fi dezvoltata cel putin la fel de mult ca cea de a comunica, de a relationa, de  a  respecta drepturile si libertatile celorlalti. In lipsa acestei capacitati devenim persoane insensibile la nevoile si dorintele autentice ale propriei fiinte,persoane lipsite de grija fata de celalalt, incapabile de  empatie , de alteritate. Iar in acest mod suntem preocupati doar de propriul castig-oricare ar fi el, iresponsabili fata de propriile decizii si inapti sa ne construim armonios propriul univers.

Cu ajutorul capacitatii de a trai constient avem mai multe sanse de a accesa iubirea fata de sine si fata de semeni, fata de natura si fata de Dumnezeu. Avem sansa de a ne aduce lumina in propria viata si darnicie in relatiile cu ceilalti.

Exercitiul de a deveni constient si de a fiinta ca atare, este aparent unul dificil si inaccesibil fara eforturi majore. In anumite perioade ale vietii chiar asa este; pentru ca suntem prinsi in valtoarea grijilor fata de locul de munca, fata de  copii , fata de partenerul de viata sau fata de parinti. 

Cu un efort decis constient, putem insa face saltul din lumea cotidiana, efemera in fond  spre lumea  personala, interioara,dar si spre cea  a celor din jur. De ce? Pentru ca acolo se afla-adesea ascunse- resurse importante si valoroase care ne pot lumina fata, sufletul si existenta prin trairi intense si memorabile, singurele ce rezista, ce supravietuiesc efemerului cotidian si il pot sustine in rutina lui uneori extrem de plictisoare, chiar covarsitoare.

Iar acest efort consta in descoperirea in sine a procesului de constientizare. Este un proces nu foarte complicat, dar care necesita atentie si simt de observatie atat fata de  mediul extern cat si fata de propria lume interioara. Este un proces in cinci etape principale reprezentate de :

1. Senzatii- adica trairile  fiecarei fiinte umane  aparute in urma interactiunii cu orice stimul venit din mediul inconjurator sau din propria persoana.De exemplu o senzatie poate fi auzirea  mesajelor repetate din mass media care transmit frecvent informatia conform careia  intrega planeta se afla  intr-o  criza financiara prelungita.

2.Interpretarile-adica sensul pe care fiecare fiinta umana il da senzatiei traite si care se manifesta sub forma unui gand.Un astfel de gand -interpretare poate fi exemplificat astfel: "Criza financiara este ceva rau si  asta inseamna ca voi ramane fara loc de munca", sau "  Criza aceasta e o ocazie pentru mine sa   invat sa fiu mai atent la resursele mele,iar pana la urma ma voi descurca cu ceea ce am"

3.Sentimentul/sentimentele- adica starea mai profunda sau mai superficiala care insoteste invariabil un gand-interpretare.Exemplu: " Teama, frica, angoasa,depresie" sau  "Incredere,multumire,liniste interioara"

4.Intentia- adica ceea ce decidem in interiorul nostru sa facem pornind de la senzatia traita, interpretarea oferita si sentimentul avut.E de fapt ceea ce vrem sau avem nevoie sa facem. Exemplu: " Vreau sa strang bani, nu mai cumpar nimic, mananc putin si ieftin, nu mai merg in concediu pentru a ma proteja in cazul in care voi ramane fara serviciu" sau " Intentionez sa fac un buget de cheltuieli lunare , reduc sau elimin  cheltuielile care nu sunt necesare si imi pot permite sa imi fac mici bucurii in fiecare luna, asteptand vremuri mai bune sau un serviciu mai bine platit".

5.Actiunea- adica transformarea intentiei, a dorintei sau nevoii in fapta. Exemplu: "Merg la cumparaturi doar ca sa cumpar produse alimentare care sunt la promotie,nu mai merg in concediu in urmatorii doi ani si nu mai cumpar nicio carte sau vreo haina chiar daca am nevoie sau imi place.Nu mai cumpar nimic din ceea ce imi doresc pentru ca este nai bine sa economisesc banii " sau

  "Pentru ca  stiu precis ce am nevoie si ceea ce imi doresc, cumpar alimentele preferate in cantitati potrivite si astfel nu  mai arunc alimente stricate sau expirate, imprumut carti de la prieteni si le ofer si eu de la mine,merg in concediu doar 7 zile pe an".

Am trecut asadar prin cele 5 etape ale procesului de constientizare,iar exemplificarea am facut-o pornind de la un stimul.E adevarat ca citind aceste randuri ati avut si alte alternative la exemplele oferite de mine pentru interpretare, sentimente,intentii si actiune?

Da. Cu siguranta!Pentru ca desi am fost expusi aceluiasi stimul putem ajunge la actiuni diferite pentru ca avem interpretari , sentimente si intentii diferite, experiente anterioare diferite. Ce ar fi aici de constientizat? veti intreba.

Va voi prezenta beneficiile acestui proces in mod schematic.

Asadar:
- Pornind de la acelasi stimul putem trai sa nu o senzatie.Zi de zi suntem inconjurati  de milioane de stimuli,dar noi reactionam doar la o parte dintre ei in functie de structura noastra, experienta si curiozitate. E dezirabil  sa constientizam ce stimuli provoaca in noi senzatii si de ce?Ce anume din ceea ce ne inconjoara ne atrage atentia mai des,dar mai intens?

-In urma unei senzatii traite, a unui sunet, a unei culori, a unor cuvinte care se manifesta ca stimuli, fiecare dintre noi ofera interpretari care pot fi diferite de la un om la altul.Este important sa constientizam ca interpretarea pe care ne-o oferim, da sens realitatii din care a provenit stimulul.De aceea, ne-ar ajuta sa descoperim ca sensul  lumii in care traim e dat chiar de noi insine.Pentru cei care se plang ca sunt permanent criticati si evaluati inseamna ca aceasta este de fapt interpretarea pe care ei o dau stimulilor ce ii inconjoara. Pentru credinciosii care traiesc profund viata dupa modelul "Doamne, faca-se voia Ta", interpretarea oferita stimulilor din mediu este adesea una de tip constatare si... tot asa. Asadar, ce interpretari dati de obicei stimulilor care va atrag atentia?

-Felul in care interpretam stimulii determina o constructie interioara a vietii noastre. Daca evaluam, criticam sau analizam excesiv lumea ce vine spre noi prin stimuli, atunci atragem in noi sentimente precum teama, angoasa disperarea uneori. Daca insa interpretarile noastre sunt pure constatari, descoperi, curiozitati sentimentele care ne vor popula lumea interioara vor fi de curiozitate, bucurie, liniste sau armonie. Asadar, mediul extern ne invita la a-l percepe;noi ii oferim propria interpretare si mai mult decat atat acest stimul astfel procesat ne populeaza lumea interioara. Ce-ar fi de constientizat? Cu siguranta faptul ca suntem responsabili de sentimentele noastre si ca nimeni si nimic nu poate fi invinovatit pentru modul in care decidem sa ne "mobilam" sufletul.

-Interpretarea si sentimentele ne conduc catre o nevoie sau o dorinta, intentia. Ne trebuie, vrem sau ne dorim sa facem ceva anume sau sa spunem ceva. Dar cate intentii nu raman doar la nivel mental,poate nerostite niciodata? Intentiile sunt un preambul al actiunii si e important ca ele sa fie analizate indeajuns inainte de a se transforma in actiuni. De ce? Pentru ca riscul este ca atunci cand suntem tristi sau furiosi sa intentionam a actiona rapid sau dimpotriva,  a amana actiunea. Ceea ce e de dorit sa constientizam e faptul ca intre sentimente si actiuni e potrvit sa lasam un timp pentru a analiza intentia si consecintele pe care orice decizie  luata le va avea asupra noastra, asupra celorlalti sau asupra naturii. Momentul acesta al intentiei, trait macar o clipa constient, ne poate proteja de luarea unor decizii eronate sau chiar regretabile.

In final, actiunea este momentul cel mai vizibil al procesului de constientizare. Actiunile noastre sunt reactii la stimulii veniti din mediul extern interpretati si incarcati de emotie. Pentru cei care trec constient prin toate aceste 5 etape descrise pana acum, actiunea este raspunsul echilibrat al omului la "strigatul"  lumii din  jurul  sau. Dar daca fiind  furiosi sau extrem de bucurosi in fata unei stimulari oarecare nu ne vom acorda timp pentru a decide armonios-adica a analiza intentia- ci ne vom exprima agresiv sau excesiv de afectuos cu cei din jur sau chiar cu sine, putem spune ca responsabile pentru asta sunt starile noastre? Ca furia nu e buna sau bucuria ? Cu siguranta acesta ar fi  raspunsul daca am vrea sa ne indepartam de noi insine ca persoane constiente sau responsabile.Cert este ca sentimentele nu sunt bune sau rele, ci deciziile pe care le luam fiind furiosi sau bucurosi pot avea un impact pozitiv sau negativ asupra noastra, a vietii noastre.....

Suntem, constient sau nu, fauritorii propriei lumi pentru ca am primit un dar  divin exlusivist: darul reflectarii lumii.Suntem oglinzi ale noastre si ale lumii in acelasi timp. Daca oglinzile acestea reflecta lumina sau nu, este doar decizia noastra! E sigur ca ajuta intotdeauna daca decizia e   constienta!


Pe curand.
Roxana

ILUZIA CONTROLULUI

              Un domn intra intr-un show-room in care sunt expuse masini foarte scumpe, superbe. Se apropie de el  vanzatorul  si il intreaba ce model il intereseaza. Domnul ii prezinta modelul si isi exprima dorinta de a cumpara masina pe loc. ,,Ne pare rau, domnule, aceasta masina va va putea fi livrata abia  peste doi ani,,. "Ok."spune domnul. "Platesc masina pe loc.As vrea doar sa stiu daca masina va fi livrata dimineata sau dupa-amiaza?"."Bine domnule, dar ce importanta are daca e dimineata sau dupa-amiaza?"." Are".spune domnul."Pentru ca am stabilit cu instalatorul meu, ca exact peste doi ani va veni sa imi repare baia si as vrea, ca in functie de momentul in care voi primi masina, sa stabilesc intalnirea cu el!".

       Fiinta umana se caracterizeaza, printre multe alte particularitati, si prin aceea de a avea nevoie sa controleze mediul in care traieste. Si prin aceasta nu ma refer la control in sensul de "biletul de tren la control, va rog!" ci prin nevoia genetica de a trai intr-un mediu previzibil, predictibil. De aceea ne dorim sa avem o casa primitoare-asa cum intelege fiecare acest adjectiv- la care sa ne intoarcem zi de zi dupa ore obositoare de munca; de aceea sustinem monogamia pentru a avea o persoana de referinta pe care sa ne bazam si pentru ca barbatii sa poata asuma ,mai facil, paternitatea copiilor; de aceea am dat un sens masurabil  timpului impartind la scara universala anii in luni, lunile in zile si minutele in secunde. S-a reusit cu un succes aproape mondial  sa avem inclusiv repere financiare universale- euro sau dolar.

         Pana aici nimic de discutat. Toate aceste repere sunt parte a umanitatii impartasite,iar consecintele acestor impartasiri sunt benefice si ne faciliteaza accesul cosmopolit si predictibil in fiecare colt al planetei.Ceea ce a devenit insa ingrijorator este modul excesiv in care aceasta nevoie de control a fiecarui individ uman  a fost si este exploatata. 

             Astfel s-au creat,s-au construit si se vand masini despre care aflam in reclame sau de la vanzatori ca sunt testate si sunt sigure. Din ce perspectiva? Din perspectiva accidentelor rutiere precum tamponarea cu obiecte sau cu alte masini.Si in ce consta siguranta? Ea e data de folosirea obligatorie a centurii de siguranta, de sisteme ABS, franare, miscare,mutare etc. Este oare aceasta realitatea? Este oare adevarat ca intr-un Mercedes esti mai sigur decat intr-un Logan?Da. Pana la un punct. Dincolo de el, dintr-un accident de masina poti sfarsi cu siguranta la spital sau mai grav, pe lumea cealalata.Dar partea asta nu este prezentata. Nu ne spune nimeni in reclame care sunt efectele tamponarii intre doua masini aflate in mers cu viteza de 50 de km la ora fiecare si nici care ar fi efectele tamponarii intre doua masini care ar merge cu viteza lor maxim posibila.

             Ce se intampla de fapt? Ni se vinde iluzia controlului, iluzia ca achizitionand o masina sau alta suntem mai protejati in fata inevitabilului decat cumparand una mai ieftina sau mai putin testata.De ce spun asta? Pentru ca, analizand reclamele la masini si anunturile de constientizare cu privire la efectele conducerii imprudente este evident ca primele au o frecventa mult mai mare. Se vinde de fapt iluzia ca fiind la volanul unei anume masini poti face orice,oricand caci vei scapa oricum cu viata. Cum se explica altfel sutele de accidente in care sunt implicati tineri absolventi de licee sau facultati care primesc in dar de la parinti masini scumpe si care sfarsesc prin a omori oameni sau chiar prin a se sinucide?De ce se intampla asta? Pentru ca au primit in dar- un dar otravit evident- iluzia ca nu conteaza comportamentul si deciziile lor atat timp cat masinaria in care se afla e scumpa si deci sigura.

             Si daca nu v-am convins, va invit sa priviti  la modul in care industria medicala este producatoarea altor iluzii de control. Ni se spune zi de zi cum un produs sau altul din categoria OTC ajuta la a avea o viata sanatoasa: un anume sampon iti face parul sanatos si stralucitor, un anume supliment alimentar te intinereste sau iti da chef de viata. Pana acum exemplele sunt din categoria nevoii de a fi mereu tanar, desi predictibil este ca in fiecare zi esti mai batran decat ai fost ieri.Dar merg mai depart si gasesc produse care iti rezolva diverse probleme de sanatate, creand iluzia unei predictibile stari de sanatate. Unul care iti face digestia usoara si sigura, altul care iti " ia  durerea de masea cu mana", altul iti "ia durerea de cap", altul scade tensiunea arteriala, altul glicemia si tot asa.Cu cat e mai scump cu atat e mai bun.

            Ni se vinde astfel iluzia ca indiferent de ce stil de viata am avea ( deci chiar daca mananci prost si doar cand ai timp, nu prea dormi ca sa predai rapoarte, te ingrijorezi zilnic ca maine s-ar putea sa nu mai ai serviciu) daca iei o pastila verde,albastra sau galbena viata  va fi, predictibil, lipsita de boala. Dar este oare asa?  Stim cu totii ca raspunsul este nu, dar ca cel mai adesea ne lasam convinsi de astfel de argumente exterioare ca putem avea o viata predictibila si sanatoasa. Daca ar fi altfel cum se explica faptul ca tot acest arsenal de medicamente minune nu au facut bine pe nimeni? Ca nu scad glicemia decat atat cat sunt ingurgitate la ore fixe si adesea inainte de masa, ca nu scad colesterolul decat atat timp cat distrug ficatul pe termenul lung astfel atunci cand, sa spunem, colesterol a scazut trebuie sa "investesti" in medicamente care iti "repara " ficatul? 

             Ce vreau sa spun de fapt ,e ca am pornit de la nevoia umana de predictibilitate,nevoia de a controla mediul in care traim si am ajuns la predictibiltatea  vanzarii unor  produse  in mod real inutile. In virtutea nevoii autentice de control  ni s-a creat  an dupa an, zi dupa zi,o iluzie mai putenica decat toate cele de mai sus: aceea ca putem anticipa  orice. De la prognoza meteo  de peste trei luni- televiziunile de stiri  se ocupa destul de des cu astfel de oferte- la numarul de  copii adusi pe lume-caci s-au inventat sterilete si alte anticonceptionale- pana  la  ziua a ultimei rate platite pentru  casa cumparata prin ipotecare de la banca. Este oare acesta mediul in care nevoia reala de control a fiintei umane este in mod real satisfacuta?

            Nu. Pentru ca avand la dispozitie atatea instrumente care ne ajuta  sa  transformam mediul inconjurator periculos si amenintator  in ceva predictibil, sfarsim prin a fi agasati de atatea "must to do" sau "must to have" incat nu mai controlam nimic , ci suntem controlati in toate.Nu mai traim ziua de zi decat prin prisma felului in care speram ca o vom controla-aparent asadar- pe cea de maine.Traim  controlati de iluzia ca vom fi asa cum ne dorim, ca vom  avea ceea ce ne poate ajuta sa traim predictibil si deci, implicit, mai bine. Pas cu pas am intrat in criza despre care ni se tot vorbeste astazi, criza iluziei de a controla tot ce ne inconjoara si  care ne conduce cel mai adesea fara noima, la a cumpara tot ce intr-un moment sau altul-credem ca ne-ar aduce acest mult ravnit predictibil.Dar tineretea fara batranete exista doar in povesti, viata fara suferinta(exprimata cel mai frecvent prin boala) este un ideal, iar consecintele  deciziile luate inconstient   sunt imposibil de controlat.Daca nu asumam ca avem limite si ne vom  dori sa controlam inevitabilul, vom sfarsi prin a trai o iluzie si nu o viata.

           Tot ce putem face este sa traim constienti de "aici si acum", sa incercam a fi predictibil prin comportamentele noastre: sa nu ne furam unii pe altii, sa nu ne mintim, sa nu ne inselam. Sa devenim predictibili prin comportamentele nostre de zi cu zi, prin dragostea exprimata, prin grija, prin responsabilitate si prin constientizarea faptului ca fiecare zi poate fi prima a  restului vietii noastre, dar si cea de pe urma.Sfarsitul vietii noastre pe pamant nu este o iluzie chiar daca ne iluzionam adesea ca poate fi influentat de noi. 

        Iesirea din iluzie e data doar de asumarea ca suntem ceea ce suntem, ca ne putem ingriji corpul,mintea si inima doar in relatii autentice cu natura, cu oamenii si cu divinitatea, iar acestea sunt relatii care nu pot fi previzionate la meteo, in jurnalele de stiri sau prin cantitatea de medicamente ingurgitate. Nici macar noi insine nu ne putem previziona.Exceptia sunt faptele care conteaza si care, amprentand prin pozitivul lor pe cei din jur, cu siguranta pot previziona mantuirea noastra.

Pe curand.

Roxana

Cele patru anotimpuri ale sufletului

M-am tot gandit cat de norocoasa sunt pentru ca am primit darul minunat de a-mi trai viata intr-un spatiu geografic in care  se mai deruleaza inca patru anotimpuri,patru etape diferite si complementare in care,  sub ochii mei au loc atat de multe si evidente modificari ale mediului inconjurator. 

Ma simt norocoasa pentru ca toate aceste modificari exterioare reflecta sau se reflecta in natura mea interioara si stimuleaza constientizari atat de diverse.

Nu ma pot abtine sa le corelez cu  marile evenimente  ale calendarului ortodox si sa nu descopar ori redescopar in fiecare an semnificatii profunde si sensuri remarcabile.

Insotita de natura si de exprimarile ei, unele foarte rapide incat devin greu perceptibile, altele mai lente care se lasa dezvaluite pentru mai mult timp, m-am descoperit pe mine si am constientizat mai profund etape ale devenirii mele umane, cu precadere spirituale.

V-ati intrebat vreodata de ce e atat de usor de trait bucuria Craciunului si de ce acest moment este atat de facil inteles chiar si de catre copiii?  Dar de ce Pastele aduce mai degraba o suferinta interioara si urcusul spiritual e mai plin de incercari? Si de ce doar putini dintre noi pot aprofunda in plina vara semnificatia coborarii Sfantului Duh?

Am gasit o parte dintre raspunsuri intrebandu-ma de ce mi-a fost atat de facil sa scriu pe acest blog in plina iarna si de ce intentiile mele de a continua s-au diminuat primavara, pentru a se reduce atat de mult in timpul verii? Explicatiile va invit a le descoperi citind randurile de mai jos.

Urmarindu-ma simultan pe mine si evolutia naturii, am inteles la varsta maturitatii ca exista o corelatie stransa intre anotimpuri, manifestarea interioara si aprofundarea spiritualului din noi. Iata ce am descoperit!

Asemenea naturii - incarcata evident de suflul divin- si noi oamenii-ca purtatori permanenti ai scanteii divine- suntem amprentati de ceea ce ne inconjoara cu sens si semnificatie spirituala, chiar daca suntem sau nu constienti de asta. Iarna geroasa, cu vanturi si zapada ne invita, chiar si fizic prin a ne imbraca mai gros, sa stabilim o limita evidenta intre noi si ceilalti.Ne intoarce inspre interior, spre lumina din noi, spre descoperire personala prin reflectare si analiza de sine,spre analiza  situatiilor si relatiilor personale, inclusiv a celei cu divinitatea. Iarna este asadar, un moment in care invariabil ne concentram mai mult asupra propriei lumi interioare descoperind in noi sentimente si ganduri, modalitati prin care interactionam unii cu altii.Iarna ne "inchide" in spatii limitate precum bucataria sau camera de zi, biroul sau restaurantul.Natura ne aduce limite presante din exterior care atingandu-ne ca o patura-mai pufosa sau mai aspra- apasa asupra fiintei umane declansand presiunea si "clocotul" interior. Asfel, conexiunea cu divinul din noi-mperceptibil acum in natura fizica- devinind mai puternica si mai intensa, se activeaza oarecum natural. Devine mult mai usor sa ne rugam, sa ne conectam cu marea taina a nasterii pruncului Iisus si sa ne bucuram de sarbatoare.

Pe masura ca iarna se muta pe alte meleaguri, in timp ce iarba isi arata primele fire verzi,iar pasarile isi sustin primele recitaluri readucatoare de "viata" , in interiorul firii umane se produce marea schimbare:  ne  transferam atentia  catre lumea exterioara si ne indepartam cu fiecare raza  de soare, de noi insine. Ne cuprinde  dorul de plimbare prin natura, de dat jos din cojoace, de intalniri cu prietenii prin parcuri.Se infiripa idile sau se reincalzesc relatii de iubire mai vechi.Incet,incet ne departam oarecum de noi si  ne (re)conectam la ceilalti si la natura. Iesim oarecum din noi insine,iar legatura cu divinul din noi se distorsioneaza si ea treptat. 

Acum insa incepe efortul constient al celor care chiar isi doresc sa nu piarda acesta conexiune, efortul de a trai spiritual,corelat permanet cu divinul. De aceea, postul Pastelui este uneori atat de  greu de trait pentru ca el semnifica exact starea aceasta a omului traita primavara!Postul acesta este diferit de cel al Craciunului cand toata natura lucra pentru intoarcerea omului catre sine, acum vorbim despre ispitele pe care le-am descris anterior, despre efortul constient de a nu trai la intamplare, de a trai iubirea christica depunand un efort personal. 

Inaintand astfel, pentru cei care au trecut pragul constientizarii  deplinei semnificatii a Invierii, adevarata provocare vine abia o data cu sosirea verii.De ce spun asta? Pentru ca asa cum stim cu totii nu poate fi nimic mai ispititor decat  visul vacantei, al trandavelii la soare, al intalnirilor oriunde si oricand cu prietenii. E perioada din an in care traim rasfirati, fara limite, fara intoarcere catre noi insine, intr-o permanenta bucurie fata de ceea ce ne ofera planeta: fructe si legume din plin, caldura, ploi scurte si racoroase. Ni se pare ca aproape totul ni se cuvine. Este perioada din an in care, din pacate, constiinta spiritualului din nou este la cele mai joase cote. De aceea, marea sarbatoare a  coborarii Sfantului Duh pe pamant trece marcata doar de ziua libera oferita de stat , inca una in plus adaugata la week-end-ul prelungit petrecut la mare sau la munte. 

Din aceste motive si poate inca multe altele, a trai spiritual vara este un adevarat efort de constiinta.Un efort devenit  accesibil doar catorva oameni, acelora care au reusit sa parcurga valoros pentru ei insisi drumul anotimpurilor.

Dar sansa umanitatii, a noastra a tuturor de a intra intr-un nou demers de intoarcere catre spiritual este redata de toamna, aducatoare a soarele caldut de septembrie,a  ploilor si frigului de mai tarziu,care ne reinvita sa ne reintoarcem catre noi insine, catre divin.

De aceea pot afirma ca acest drum al vietii noastre in cele patru anotimpuri este cel mai relevant drum al spiritualitatii personale. In iarna vietii noastre toti suntem botezati si primim sansa desavarsirii pe pamant. Apoi primavara- a se citi in tinerete- traim inconjurati de tot felul de ispite si incercari  ce ne pot urca sau cobori de pe Golgota. Daca insa nu invatam mai nimic despre noi insine, daca nu descoperim miracolul sfant al sansei la Inviere, acel anotimp al profundului spiritual- vara- adica maturitatea nu va putea aduce descoperirea constienta a modului subtil in care Bunul Dumnezeu a revarsat iubirea Sa asupra capetelor noastre. Daca la maturitate nu descoperim lumina aprinsa deasupra firii noastre, toamna ne va cuprinde brusc si ne va dezvalui doar un suflet chinuit de incertitudini si nefericire.

E drept insa ca fiecare iarna traita, retraita e o invitatie la a urca in ascensorul devenirii personale pentru ca acesta sansa ne este redata ciclic pana la sfarsitul vietii terestre,cu increderea unica a Creatorului ca fiecare dintre noi se poate desavarsi!

Pe curand.

Roxana

Despre boala ca parte a invatarii umane constiente

M-a preocupat si ma preocupa si astazi  boala din perspectiva semnificatiei ei pentru evolutia fiintei umane.Si din aceasta perspectiva am descoperit ca a fost abordata cel mai frecvent ca manifestare fiziologica a corpului  uman sau cel putin aceasta este  abordarea cea mai mediatizata si acceptata pe scara larga.

Recunosc ca aceasta perspectiva mi s-a parut extrem de simplista si strict corelata cu societatea consumerista care mentine aceasta abordare dupa modelul:"Orice suferinta ai avea, noi avem medicamentele potrivite care iti vor lua durerea imediat". Asa se produc multe medicamente menite a crea omenirii iluzia omnipotentei medicinii profund ancorata, uneori exclusiv, in fiziologie.In acelasi timp, pentru cei mai multi dintre noi, aceasta abordare este cea mai usor de accesat pentru ca nu presupune decat explicatii simple, superificiale: am racit, tusesc, imi curge nasul, deci iau repede un medicament si in cateva ore voi fi din nou apt sa muncesc, sa ma intalnesc cu prietenii, cu clientii etc.

Tratata in acest fel boala este doar o manifestare observabila ce poate fi tratata rapid si  acceptabila din punct de vedere social atat timp cat ai bani  si dorinta de a o limita prin interventii externe(medicamente, decizii ale medicilor-a se citi diagnostice bazate pe observatii fiziologice)

Din punctul meu de vedere, boala nu este doar o modificare fiziologica pentru ca modificarea fiziologica este doar un simptom al unui anume fel de a trai, de a simti, de a actiona, este o exprimare corporala a fiintei umane care nu a gasit raspunsuri la intrebari mult mai profunde care nu tin nicidecum de fiziologie(se apreciaza in prezent ca maxim 10-15% din boli sunt de origine organica, fiziologica, restul avand cauze profunde emotional-traumatizante).

De aceea, a ne opri doar la explicatia fiziologica a bolii inseamna a ramane doar in ceea ce este observabil direct, cu ochiul liber(pe asta se bazeaza si cei mai multi medici atunci cand prescriu medicamente) si a ne ignora pe noi ca fiinte in integralitatea noastra somatica, emotionala, sociala si spirituala.

Imi permit sa fac aceste afirmatii pentru ca studii mai putin popularizate au demonstrat ca exista o conexiune precisa intre diferite simptome de boala si viata noastra interioara-emotionala , relational-sociala si spirituala. Alte studii au mers chiar mai departe si au demonstrat ca boala este o ultima manifestare a corpului care dupa multe strigate de ajutor, ajunge sa ne someze sa schimbam ceva in felul nostru de a fi in lume.

Dar cum se intampla acest lucru?

Asa cum spuneam anterior boala nu este doar o modificare fiziologica a corpului si nu este o cauza ce trebuie tratata. Boala este un simptom, o finalitate prin care corpul nostru se exprima dupa ce fiinta  umana a fost expusa  treptat, dar  in mod consecvent si  pe o durata de timp indelungata ori  brusc dar foarte intens, unor experiente greu de acceptat , traumatizante, indezirabile  cel mai adesea neconstietizate.

Astfel, purtati de valul vietii cotidiene  refuzam a ne opri macar si pentru cateva minute pentru a ne developa actiunile  de peste zi, deciziile, sentimentele traite in scopul de  a le inteleg si de a le aseza constient in noi insine. Ele raman in noi si "lucreaza". Iar aceasta "lucrare" se materializeaza cel mai adesea in  stari de nemultumire emotionala ilustrate comportamental.Dar fiindca "lucrarea" este necostientizata, nici macar nu stim de unde provin acele "stari de rau", pentru ca nu accesam constient sursa nemultumirilor.

Pentru unii, repetandu-se zi de zi acest rau emotional neconstientizat, pentru altii amanand constant decizia de a schimba ceva in viata lor desi exista constientizarea sursei starii de rau (locul de muca, partenerul ,orasul etc) ramane o singura cale de  exprimare a nemultumirii personale: manifestarea asupra careia nu exista control constient, respectiv starea de boala ca materializare a "lucrarii"  interioare.

Dar de ce boala si  nu altceva?

Pentru ca boala este o manifestare acceptata  social comparabil cu starea de suferinta interioara, nemultumire sau conflict interior care nu sunt la fel de usor tolerate. Pentru majoritatea bolilor exista medicamente cu un asa-zis rol curativ aproape instantaneu.In schimb, pentru suferinte emotionale nu exista astfel de "hapuri", necesita mai mult timp pentru "vindecare" in sensul de a gasi raspuns unor intrebari adesea cu semnificatie existentiala si, mai mult necesita sprijinul si implicarea celor din jur. Iata de ce a fi bolnav este mai eficient din punct de vedere al acceptarii sociale, dar distrugator din perspectiva evolutiei umane!

De exemplu, daca as spune sefului meu ca traiesc un conflict interior profund si ca as avea nevoie sa fac o pauza de cateva zile de la lucru, cu siguranta nu as primi-o. Nu primesc aceasta pauza, dar conflictul "lucreaza" in interiorul meu si iese la lumina sub forma unei boli. Daca insa sunt bolnav, racit, cel mai adesea in cazul unor conflicte interioare de mici proportii, concediul medical este un drept indiscutabil, reglementat prin lege si cu siguranta il voi primi. Invat astfel ca e mai facil sa ma imbolnavesc decat sa tratez conflictul interior cu atat mai mult cu cat raceala trece cu medicamente, iar conflcitul interior poate dura ceva mai mult timp.

Iar acest tip de comportament este invatat inca din perioada copilariei atunci cand, mici fiind cerem parintilor sa petreaca mai mult timp alaturi de noi, dar frecvent ei au multa treaba la serviciu sau multe alte responsabilitati in familie.Neprimind atentia solicitata, lipsa de iubire resimtita se materializeaza sub forma unei boli.Descoperim ca daca nu primim atentia lor doar cerandu-le este suficient sa tusim, sa ne curga nasul, sa ne doara o masea sau sa ne rupem un picior, iar cel putin unul dintre parinti ne va sta alaturi zi si noapte! E o lectie de viata destul de frecvent primita si prea putini copii nu au nevoie sa o traiasca pentru a primi  iubirea de care au nevoie pentru a creste.

Da, din pacate, tot ceea ce ne inconjoara ne invata ca a exprima corporal probleme interioare este mai dezirabil decat a solicita sprijin pentru rezolvarea acestor probleme profunde.

Din pacate, cei mai multi ne oprim doar la a trata boala, iar problemele interioare, asa cum spuneam si anterior raman "netratatea" si conduc in timp la boli care, pe masura ce trec anii,  se agraveaza, daca probleme interioare  nu sunt rezolvate.

Pentru a nu mai repeta acest model nefericit al perpetuarii bolii, va propun sa vedem dincolo de viata de zi cu zi, dincolo de simptome. Un prim pas ar fi sa ne oprim zilnic sau poate la intervale regulate, dar nu mai lungi de o luna pentru a vedea ce se intampla cu noi, in interiorul nostru, ce se intampla in interiorul copiilor nostri? Iar daca ceea ce descoperim e liniste, echilibru si iubire, atunci putem merge mai departe.

Dar daca nu, este nevoie de asumarea constienta a unor decizii care sa readuca echilibrul si pacea interioara.

Neasumand aceste decizii, neaplecandu-ne asupra noastra cel putin la fel de mult ca asupra responsabilitatilor legate de locul de munca sau de intretinerea casei ori a masinii, riscam sa ne exprimam ca fiinte umane doar prin prisma bolilor noastre.

Dar nici atunci nu este totul pierdut. Daca exercitiile anterioare de tratare preventiva a propriei fiinte umane nu v-au fost accesibile, va invit sa vedeti boala ca pe un excelent prilej de invatare despre sine. Sa va opriti asupra ei cel putin ca asupra unui avertizor de incedii care spune:"pleaca din acest loc sau vei arde!", adica sa apelati la propriul simt de autoconservare.

Dar nu a fugi de boala prin aplicarea de tratamente si interventii medicale care nu fac decat sa amane o noua reaparitie a bolii, poate  amplificata si mai grava,ci a pleca din acel loc periculos descoperind ce anume a condus la aparitia pericolului exprimat de boala: decizii, situatii inacceptabile  de viata, traume, nerespectarea propriilor principii de viata si valori. 

Va invit sa mergeti dincolo de aparenta propriei vieti cotidiene, sa va descoperiti  profunzimea umana si sa decideti care va sunt propriile limite de toleranta, dincolo de care nu permiteti nimanui sa treaca.

Va invit sa nu mai tratati boala ca pe hainele murdare care trebuie spalate, pentru ca ea include amprente profunde interioare prin care se exprima vizibil, dar care nu pot fi curatate doar la suprafata, ci necesita aplecare spre propria lume interioara.

Va invit sa priviti boala ca pe un strigat al propriei fiinte de a-i reda valoarea umana pentru ca oricat ne-am preface, o boala exprima o parte din noi care se vrea ingrijita cu delicatete si responsabilitate, pentru ca suntem datori sa fim sanatosi in primul rand psihic, emotional, relational si spiritual. Iar daca reusim sa fim astfel,boala va sta departe, nemaiavand izvor de manifestare!

Pe curand.

Roxana

Competitie sau cooperare

In zilele in care am lipsit de pe blog am strabatut tara noastra  din Moldova pana in Banat, m-am reintors in Moldova si apoi am ajuns in Ardeal. Si dupa trei saptamani de calatorii cu trenul, cu avionul si cu masina am revenit in capitala. 

Cred ca va asteptati sa spun acum care dintre graiurile dulcii noastre limbi m-a fascinat mai mult sau care dintre romanii acestor meleaguri vizitate sunt mai ospitalieri decat altii. Va voi dezamagi pentru ca in fiecare grai auzit si in fiecare loc vizitat, ceea ce mi-a atras atentia  a fost cu totul si cu totul altceva sau mai bine spus altcineva.A fost universalitatea comportamentului uman: aceeasi pretutindeni si poate perpetuu.

Spun asta pentru ca fara putinta de tagada am gasit deopotriva doua categorii de oameni indiferent de orasul sau localitatea vizitata: oameni care se luptau cu inversunare si forta pentru a se invalui in aura invingatorului  si oameni care, cu timiditate si sfiiciune, retrasi in propriile cochilii spirituale ar fi facut orice sau mai bine zis, n-ar fi facut nimic , doar ca sa nu deranjeze, sa nu fie observati, auziti,analizati. M-am trezit deodata pe un camp de lupta in care cineva vroia cu orice pret sa castige ceva: orice numai sa castige- chiar daca la final sa dadeau sau nu diplome si  cineva care chiar daca ar fi avut puterea sa castige (talente, har, abiltati sau doar prezenta fizica) evita cu orice pret confruntarea.

Si vazand toate astea,m-am gandit la"Miorita" noastra istorica si m-am intrebat de unde vine atata nevoie de lupta? Pe de o parte. Dar de unde vine atata resemnare si fuga din fata celor mai mici obstacole?Pe de alta parte....

Drumurile fiind lungi m-am gandit si razgandit.Si m-am tot gandit si razgandit si pana sa scriu aceasta postare.Dar, n-am gasit raspuns. Nu e in mine si pace.....

Gandindu-ma atat de intens, mi-am dat  seama insa  ca intre aceste doua tabere se mai afla si alta categorie de oameni: aceea care se puneau frateste in joc, cu ceea ce stiau sa faca sau sa spuna, cu dorinta de a fi impreuna indiferent de rezultat, care traiesc cu bucurie fiecare intalnire si nu se sfiesc sa recunoasca daca au gresit sau sa afirme ca doresc sa invete lucruri noi: despre ei insisi, despre lume, despre ceilalti, despre Dumnezeu.

Si atunci, am redescoperit cu bucurie  ca pot sa  traiesc constient intr-o alta paradigma decat cea predata cu obstinatie in scoala(ma refer la prea cunoscuta abordare" sa castigi cu orice pret, sa fii cel mai bun, sa iei mereu premiul cel mare") .Paradigma nu e mea, ci a unor oameni mult mai destepti decat mine. Din pacate, ea nu e predata in scolile noastre, dar daca ar fi, probabil ca momentul Mioritei noastre ar fi fost apus pana acum, iar noi , toti oamenii care traim pe aceste meleaguri incarcate de sfinti si rugaciuni, am fi facut mai mult decat pana acum, saltul trezirii autentice.

Paradigma aceasta exclude din start competitia. Si asta, pentru ca atat timp cat fiecare dintre noi -aici ma includ si pe mine- am trai  fiecare clipa a vietii constienti de propria sau de  propriile capacitati de a face macar un singur lucru foarte bine pe acest pamant, am accepta ca e loc sub soare pentru fiecare dintre noi. Iar daca ne acceptam aceste capacitati si locul nostru personal in lume, paradigma merge mai departe si vorbeste despre a ni le pune la un loc pentru ca, devenind complementari, sa cooperam. 

Sa coperam pentru a construi impreuna o lume mai armonioasa, mai echilibrata.O lume in care fiecare dintre noi sa traiasca bucuria propriului progres si nu ura, teama, invidia  ca celalalt are, face, spune sau reuseste mai mult decat noi.O lume in care abordare "eu castig-celalat pierde", ar fi inlocuita de mult mai  umana dorinta de a  "castiga impreuna".

Paradigma acesta, impartasita constient de fiecare generatie,ne-ar  conduce la starea aceea de gratie divina pentru care am fost creati, ar umple zarile de rugaciuni de multumire, sufletele de bucuria descoperirii de sine, iar  relatiile interumane  de  simplitatea colaborarii, a lui a fi impreuna "indiferent ce".

Inchei fiind convinsa ca zorii acelei lumi exista in noi inca de la marea Facere, ca stiu ca nu s-a pierdut nicio clipa, iar atat timp cat in drumurile mele fizice, spirituale sau interrelationale voi descoperi oameni care mi se alatura intru cooperare, nu voi inceta sa cred ca lumea aceasta a armoniei si a colaborarii va translata  fuga  noastra  fara rost   de a fi  mereu in competie. Si spun asta, fara a avea vreo clipa iluzia unei profetii, ci  convingerea  unui adevar uman si divin in acelasi timp de care  sunt absolut sigura atat cu mintea cat  si cu sufletul: Dumnezeu nu ne-a creat pentru a ne lupta unii cu altii, ci cu deplina convingere ca ne putem desavarsi individual pentru eternitate.Motiv pentru care ne Va sta  alaturi pana cand vom reusi!

Depinde numai de noi in ce fel ne vom creste copiii, cum ne vom trata parintii, cum ne vom afla alaturi de prieteni, colegi  sau de orice alta fiinta umana venita in viata noastra pentru a ne preda lectia iubirii roditoare de  cooperare frateasca.

Pe curand.

Roxana

Despre prietenie

Ma gandesc frecvent ca unul dintre darurile cele mai de pret pe care le-am primit noi ca oameni este aceasta nevoie sau nevoie-dorinta de a fi conectati, de a fi impreuna. Aceasta dorinta se manifesta in diferite moduri, dar cel mai frumos si mai inaltator este acela al prieteniei.

Din pacate, alerta in care traim, solicitarile majore de a face fata acestei perioade de criza  ne indeparteaza zi de zi de bucuria  prieteniei traita constient.Ne limitam la a stabili relatii superficiale bazate pe interese marunte, dar multe, pe a comunica despre lucruri superficiale precum vremea, ce mai mancam si unde, despre magazine si filme,despre altii.

Nu mai gasim profunzimea constienta de a stabili relatii valoroase in care sa ne prezentam asa cum suntem de fapt si nu cum trebuie sa fim sau cum "da bine" sa fim, in care sa vorbim despre noi incepand frazele cu "Eu simt, eu cred, eu am gresit..."

Ne invaluim in carapacea personala si facem toate eforturile sa nu ne "expunem".Consumam multa energie pentru a "face fata",pentru a le prezenta celorlalti ceea ce credem ca au nevoie sa vada.

Si toate astea fie din teama de a nu-i deranja , fie din teama ca fiind asa cum suntem in mod real, nu am mai fi acceptati, iubiti, invitati la reuniuni si petreceri.Teama de a nu fi singuri.

Purtam masti  pentru construirea carora ne oferim toate resursele si evitam a ne dezvalui asa cum suntem.Si in fiecare zi ne insinguram.Pe noi de noi, pe noi de copiii nostrii, pe noi de ceilalti. Si astfel pierdem, pe zi ce trece, forta noastra umana si devenim robotii care fac ceea ce trebuie sa faca, spun ceea ce trebuie sa spuna, simt ceea ce este acceptat social, cred ceea ce cred sefii lor.

Dar undeva, pe drum, intr-o fractiune de secunda sau dupa ore,zile ori ani de reflectie, descoperim ca robotul acesta nu este fiinta umana la care visam sa devenim in adolescenta.Si atunci, cu vointa ce se afla inca treaza, cu forta de viata ce nu a incetat sa vrea sa se exprime, incercam sa ne recastigam pe  noi insine.

Iar iesirea din aceasta negura va fi  inca posibila atat timp mai regasim in noi putina forta constienta de a spune nu inrolarii intr-o lume lipsita de autenticitate, de spontaneitate si creativitate.

Iar primul pas este sa ne reintoarcem la prietenii nostri. La acei oameni care ne iau asa cum  suntem( doar ne cunosc de pe vremea cand nu aveam masina si nici haine scumpe), ne asculta cand suntem tristi, se bucura autentic de succesele noastre. La acei oameni  care ne pot vizita chiar si atunci cand avem dezordine in casa, care ne imprumuta cu bani chiar daca si pentru ei acestia sunt putini. Ne putem intoarce la un mediu cald si continator care sa ne reactiveze sentimentul iubirii neconditionate,sa ne incalzeasca inima si sa ne ascuta spiritul.

Doar daca ramanem conectati intre noi,doar daca aceasta conectare se bazeaza pe dragoste, pe respect si pe alteritate putem nadajdui ca lumea in care ne vor creste copii nu va fi una a robotilor.

Iar daca vom pretui prietenia la adevarata valoare la care ne-a fost  oferita de Bunul Dumnezeu si criza aceasta care este pretutindeni isi va pierde din forta ravasitoare de actiune.Si asta pentru ca prietenia nu costa bani!

Pe curand.

Roxana

Despre recunostinta

Traim prea mult, din pacate, cu iluzia ca intr-o zi vom trai evenimente majore si semnificative pentru noi:ziua in care ne vom casatori, ziua in care vom avea masina personala, ziua in care vom avea un copil, ziua in care vom urca pe Everest, ziua in care vom avea slujba mult visata si tot asa. 

Daca ne uitam la viata unui  om obisnuit vom observa ca pe parcursul ei intervin cinci, maxim sase astfel de evenimente majore, semnificative si cu incarcatura pozitiva. Doua sau trei sunt ratatate, adica sansa trece si omul le pierde. Mai raman vreo trei sau patru. Si atunci ce este viata?

Viata este totalitatea momentelor in care traim asteptand aceste  situatii semnificative, mii de zile si zeci de ani  petrecuti de la un vis devenit realitate la altul.Dar, ne este oare suficient?

Daca ma uit in jur, se pare ca nu. Si atunci, cu smerenie, imi permit sa spun ca viata este fiecare zi traita din plin.Dar pentru a trai din plin avem nevoie sa vedem care este de fapt sensul acestui plin. Pentru unii inseamna a avea bani, a face cumparaturi si a se"distra".Pentru altii inseamna  devenire si cautare interioara. Pentru multi insa, nu inseamna decat a-si purta crucea cu demnitate, cu sfiala si nadejde.

Din fericire pentru noi toti- indiferent de felul in care alegem sa traim-viata ne trimite in fiecare zi daruri. Daruri pe care uneori  nu le observam pentru ca suntem prea preocupati sa ne dedicam banilor, proprietatilor, misiunii personale, obiectivelor personale sau  urmatorului vis de  atins. Dar acest daruri vin si vor veni  pana cand vom fi capabili sa le observam si sa ne bucuram de ele la adevarata lor valoare.

Acum, s-ar putea sa va para absurd ceea ce spun.La ce daruri ma refer?

Dar daca ne uitam  in jur  constient vom observa ca in fiecare zi primim lumina soarelui,gustam apa limpede si satioasa,  ca cel putin o persoana ne zambeste, ca cel putin un copil alearga pe langa noi, ca  cel putin un varstnic este gata sa ne raspunda la o intrebare, ca cel putin o melodie vibreaza pentru noi, ca cel putin un prieten ne poarta in rugaciuni,ca cel putin o ruda ne poarta de grija, ca cel putin un coleg ne-ar ajuta daca i-am cere, ca cel putin o persoana ne iubeste(poate chiar noi insine, dar am uitat de mult asta).

Daca ne oprim putin si facem acest gest constient am putea descoperi ca avem in fiecare zi cel putin un motiv sa fim recunoscatori pentru ceea ce suntem,pentru ceea ce primim , pentru ceea ce vedem, auzim, mirosim.Pentru viata primita. 

Daca observati macar unul dintre aceste daruri atunci veti putea face loc in viata voastra unui sentiment care ne face umani si divini in acelasi timp:recunostinta.Si daca  numai pentru o clipa simtiti cat este de implinitor, mai oferiti o clipa din ziua de azi pentru a va exprima acest sentiment. Puteti incepe prin a va fi recunoscatori  voua insiva si prin a va exprima acest sentiment,continuati prin a va exprima recunostinta fata de cei care va aduc zambetul pe buze, va poarta cu iubire in suflet si va poarta de grija chiar daca nu va spun asta in fiecare zi. 

Si nu uitati sa va exprimati recunostinta fata de  Marele nostru Creator. Chiar daca nu ne raspunde tuturor rugamintilor, Ii putem fi recunoscatori chiar si pentru aceasta decizie:s-ar putea sa nu fim acum pregatiti sa ne raspunda sau poate niciodata! Ne ofera cu  siguranta  ceea ce avem nevoie, dar poate inca nu am descoperit!

Cu recunostinta,

Roxana

Nevoia de a nu fi singur.Nevoia de comunitate

Existentialistii vorbesc despre nevoia omului de a-si depasi izolarea, propria singuratate ca despre una dintre nevoile umane esentiale.

Asupra acestei nevoi ma voi opri si eu astazi pentru ca ea se exprima cel mai adesea inconstient. Aceasta nevoie manifestata astfel capata forme cronice din punct de vedere al  sanatatii sociale. 

De exemplu, incercati sa va amintiti  o situatie in care o persoana varstnica a "certat"   pe cineva ca este nepoliticos, ca nu ii pasa de generatia trecuta, ca nu se poarta respectuos.Nu e dificil pentru ca o astfel de situatie se identifica usor prin tipete, urlete si injurii ce par complet nepotrivite si exagerate pentru cel care le este martor(in piata, in fata blocului, la rand la farmacie s.a.m.d)....

Imaginati-va acum situatia in care adolescentii si tinerii se aduna in grupuri de "petrecere a timpului liber" si  cum sfarsesc prin a se droga, a se injunghia sau chiar a muri....

Ca sa nu mai vorbesc despre cei care dau muzica tare astfel incat o aud vecinii de la cateva blocuri departare sau soferii din celalalt capat al strazii...

Sa ne uitam la galeriile suporterilor care-indiferent de rezultatele meciurilor, uneori chiar inaite ca acestea sa inceapa- se bat intre ei, se lupta cu politia si jandarmii, sfarsind fie la spital, fie la  sectiile de politie.

Si? Va veti intreba, cum se exprima astfel nevoia umana de a depasi izolarea si singuratatea?

Constient sau inconstient, aceasta nevoie de a nu fi singur se afla in fiecare dintre noi.Daca ea nu este constientizata, cel mai adesea imbraca forma lui "a fi impreuna cu cineva, cu oricine, numai sa nu fiu singur!" Aceasta nevoia de confirmare a fiintei umane  este atat de mare incat cei mai multi dintre noi aleg sa fie undeva, cu cineva, doar din teama de a nu fi singuri. Si atunci,  orice mijloc de interactiune umana devine util,chiar daca nu este potrivit.

.....Pentru batranii care tipa la cineva in piata sau in autobuz,acest tipat  este poate singura forma de interactiune umana de care au parte dupa zile lungi si chinuitoare in care nu au avut cu cine sa comunice.Si pentru ca teama de insingurare este atat de mare, iar ignoranta celor de jur este pe masura, nevoia de a interactiona este atat de presanta incat  omul nu mai gaseste cuvinte potrivite pentru a se exprima.

....."Daca a nu fi singur inseamna a ma droga pentru a fi acceptat, sunt gata sa o fac!" isi spune inconstient adolescentul dupa ce a testat forta chinuitoare a singuratatii sale si a neacceptarii(parintii muncesc mult si vin seara acasa obositi,profesorii vor doar sa verifice teme si sa puna note).

....La fel si  pentru cei care merg la stadion.Acesta este,probabil,  unul dintre putinele locuri in care se pot simti apartenenti la ceva, la cineva (de obicei pentru ca tineri fiind, muncesc  in locuri in care nu sunt valorizati,iar singura lor motivatie este salariul primit;si asta daca sunt printre norocosii care au un loc de munca).

Exprimarea aceasta ,nefericita de altfel in toate situatiile descrise anterior, este insa, singura modalitate de fuga din fata singuratatii pentru cineva care nu are un alt loc sau  un alt cadru in care sa-si faca simtita prezenta si  aceasta sa-i fie apreciata. Este urletul nevoii care se cere satisfacuta, chiar daca este incapacitanta si implica un pret uneori mult prea mare. Inconstient suntem gata sa facem orice numai pentru a ne face vizibili, acceptati chiar daca  huiduiti si nu admirati.

Si toate acestea pentru ca astazi ne lipseste ceea ce nu le lipsea bunicilor si poate ca nici parintilor nostri : COMUNITATEA ingrijita constient, in care fiecare generatie sa se poata exprima adecvat varstei si nevoilor sale. Ne lipseste  apropierea de ceilalti fara a avea un obiectiv  in sine: fara a vrea sa castigam bani, onoruri, laude sau admiratie.Pur simplu sa fim impreuna in momente cu semnificatie si care sa conteze pentru  fiecare dintre noi.Ne lipsesc momentele de echilibru si pace care sa ne dea sens si sa reduca teama de singuratate.Ne lipsesc bucuriile asteptate si, mai ales ne lipseste  pregatirea in comun a acestor momente de bucurie.

Ne lipseste noua,le lipseste copiilor nostrii  si chiar unora dintre bunicii nostrii: slujba de la Biserica, hora din sat, claca, zilele onomastice perecute in familia largita..... Ne lipsesc intalnirile din care sa avem cu totii de castigat in simtire si in liniste sufleteasca.

De aceea, va invit ca atunci cand descoperiti ca aveti alaturi oameni care se simt singuri sa nu ii judecati sau sa ii etichetati, ci sa incercati a-i ghida catre cea mai apropiata comunitate care i-ar putea primi, iar daca nu stiti una dintre cele enumerate mai sus, nu va sfiiti s-o construiti chiar voi!Constient!

Poate incepem chiar din propria familie.

Pe curand.

Roxana

Redescoperind linistea constienta.

Traim intr-o lume atat de agitata care, fie ca vrem  fie ca nu vrem, ne cuprinde si pe noi, uneori atat de tare incat uitam sa ne oprim si sa ne bucuram de ceea ce suntem, de ceea ce avem sau de ceea ce ne dorim cu adevarat sa devenim.

Totul se intampla foarte repede,fiecare zi incepe sa semene cu cea de ieri sau  cu cea de maine, traim in salturi de la o sarbatoare la alta, de la un anotimp la altul,  de la o vacanta la alta, ne amagim la fiecare inceput de an ca acesta va fi startul pentru schimbarea de sine si nu mai avem timp sa ne bucuram de ceea ce primim zi de zi: de oamenii din jurul nostru, de cer sau de ploaie, de razele soarelui sau de ninsori. 

Nu mai avem timp sa ne uitam alaturi si sa le spunem celor dragi "Te iubesc", nu mai avem timp sa ne imbratisam copiii si sa ne privim in oglinda atat de mult timp cat ar fi necesar  ca sa ne vedem pe noi insine. Pentru fiecare amanare avem un argument, pentru fiecare secunda un obiectiv,pentru fiecare greseala o explicatie. Dar la ce ne folosesc? 

Aparent ele ne justifica deciziile grabite si luate strict pe criterii de timp sau de valoare in bani, ne dau impresia ca suntem ocupati si importanti .Reusim cu succes sa avem mereu ganduri zgomotoase, sentimente masurabile si conturi cu bani gata sa acopere golurile aparute in urma galagiei continue din jur si din noi insine.

Dar, la capatul drumului ce se va afla? Ce va fi cand toate ratele la banci vor fi  fost platite, cand  copiii vor fi terminat scoala si se vor fi  casatorit,  dupa ce am atins apogeul profesional si chiar l-am depasit? Se vor ridica statui? Da. Cu ceva noroc doar in cimitire.

Dar cum ar fi sa ne oprim putin din goana impregnata in noi de cei din jur  si sa ne intoarcem catre ceea ce conteaza cu adevarat si este durabil pentru o viata?

Cum ar fi ca pentru o zi sa ridicam ochii spre cer si sa multumim Celui de  sus pentru darul minunat  de a ne fi oferit viata? Cum ar fi sa ne oprim din  fuga si sa ne imbratisam copilul care ne zambeste larg prin toti porii lui divini? Cum ar fi sa ridicam o floare din glastra si sa o oferim partenerului de viata alaturi de  un sincer "Multumesc!"?  Cum ar fi daca ne-am suna parintii  si in loc de impersonalul "Ce faci?Cum te mai simti?" le-am multumi pentru eforturile facute in tinerete pentru a ne creste si a ne oferi o viata mai buna decat a lor.

Cum ar fi daca am asculta linistea si ne-am percepe  asa cum suntem de fapt: divini, inspirati, creativi si puternici?

Cu siguranta am incepe sa zambim, am dansa, ne-am bucura de propria sanatate si prosperitate emotionala. Si aceasta stare ar deveni pereceptibila si in exterior si s-ar multiplica.Si am creste  copii care, devenind adulti ,se vor preocupa si ei,la randul lor, de iubire, de credinta si de umanitatea din noi.....

Schimbarea aceasta nu se va produce insa, daca fortele noastre interioare nu ne  vor spune ca aceasta stare este cea pentru care ne-am nascut. Nimic nu se va schimba atat timp cat vor conta mai mult solicitarile uneori aberante ale sefilor nostri, proprietatile materiale, dorinta de a castiga in defavoarea celorlalti, zbaterea si dezechilibrul interior aduse de preocuparile de mai sus.

Schimbarea este posibila doar daca in mod constient, decidem sa ne relaxam pentru o clipa la inceput, si apoi din ce in ce mai des, sa ne ascultam corpul, sufletul si mintea si sa vedem, sa simtim,sa intelegem care este cu adevarat menirea noastra. (Re)descoperind-o, vom deveni noi insine,linistiti si relaxati, gata sa oferim tot ceea ce este mai bun si mai valoros in noi, noua insine, dar si celorlalti.

Si atunci, cu siguranta, linistea interioara ne va permite ca tot ceea ce ni se potriveste in sens profund sa vina spre noi, sa ne invadeze si sa ne reactiveze bucuria de a trai constient.

Pe curand,
Roxana

Despre memoria constienta

Felul meu de a fi, de a simti si de a gandi m-a condus in cele mai multe experiente pe drumul de la  traire-experienta  catre cel conceptual-teoretic. La fel s-a petrecut si cu aceasta stare de traire constienta careia i-am dedicat acest blog.

De aceea,tot ceea ce descriu aici sunt concluzii rezultate din situatii de viata pe care le-am trait initiindu-le sau fiindu-mi oferite.Aceste experiente asupra carora am reflectat m-au condus apoi catre a le afla sau a  le descoperi semnificatia cognitiva sau emotionala, adica acea parte teoretica absolut necesara pentru a ma clarifica la ce sistem de valori ma raportez.Acest tip de demers m-a ajutat continuu sa traiesc sentimentul universalitatii trairilor umane si sa nu ma tem de unicitatea fiintei mele.

Ceea ce vreau sa fac astazi este elogiul memoriei constiente. Da: memoria constienta. Mi-am dat seama ca exista o astfel de memorie abia dupa ce am trecut pragul dintre viata traita ca intamplare si viata aceasta  lucida, responsabila si libera. Cea mai semnificativa diferenta- dincolo de accesul la  starea de echilibru- a fost faptul ca am inceput sa imi amintesc atat experiente foarte indepartate ale propriei vieti, dar mai ales ceea ce am spus, cum m-am simtit, cum am actionat in aproape toate momentele  vietii traite constient. Dar, va veti intreba, la ce iti foloseste aceasta capacitate?

Va voi descrie la ce mi-a fost mie de folos.In primul rand, activand aceasta memorie constienta am reusit sa ma analizez in diferite situatii, unele cu o incarcatura existentiala importanta pentru mine. Mi-am amintit cum m-am simtit,  la ce m-am gandit si cum am actionat in virtutea acestor stari ale sufletului meu  si ale mintii mele. Si atunci am descoperit ca nu exista sentimente  bune  sau rele, ca nu exista ganduri de succes sau insucces. Ceea ce a facut  diferenta intre echilibru-armonie si dezechilibru-bulversare  a fost  decizia mea de a actiona intr-un fel sau altul datorita sau din cauza felului in care ma simteam sau gandeam.

Folosind aceasta memorie constienta, am observat cum actionam cand ma simteam vesela sau trista, cum luam decizii cand ma gandeam mai mult la mine sau la altii. Astfel, mi-am descoperit tiparele, schemele de a fi in lume si consecintele comportamentelor mele care se incadrau intr-o schema sau alta. Dar, drumul nu s-a oprit aici . Am analizat apoi cum mi-ar placea sa fiu in lume,cum ma simt cel mai armonios si am decis ce vreau sa pastrez din aceste comportamente si  la ce as vrea sa  renunt.

Dar nici aceasta nu a fost suficient. Pentru ca armonia si echilibru nu vin doar dintr-o stare personala de bine.Traind constient am inteles ca  doar daca ceea ce simt , fac  sau spun este concordant cu ceilalti voi avea mai multe sanse sa gasesc acea stare divina de liniste, impacare, acceptare si iubire atat pentru mine cat si pentru ceilalti(despre legatura cu Dumnezeu voi scrie altadata, pentru ca tema  acestei postari  as vrea sa ramane astazi doar terestra).

Si atunci am initiat intrebari adresate la inceput prietenilor si familiei, apoi colegilor, apoi beneficiarilor serviciilor oferite mine.E drept ca aproape simultan, veneau spre mine reactii  nesolicitate care mi-au aratat ca sunt pe drumul pe care mi-l doream(constatari incurajatoare de altfel, dar si opinii care ma invitau sa tot reiau analiza schemelor mele comportamentale). 

Incet, incet am inceput sa deprind acest continuum si sa ma conving ca a avea grija de mine este o responsabilitate simultan asumata cu cea de a avea grija de ceilalalti, alternand, dar echilibrand preocuparea pentru fiecare dintre cele doua  parti.

Revenind la memoria constienta inchei adaugand un alt ajutor remarcabil pe care mi-l ofera. Atunci cand  reusesc   sa imi amintesc  doar cum m-am simtit intr-o situatie sau alta de viata, dar nu mai  pot sa activez gandurile si actiunile din momentul trait, e semnul ca am nevoie sa ma reintorc la mine si sa ma ingrijesc pentru a-mi recapata echilibrul.E semnul ca am pierdut temporar capacitatea  de a trai  fara mize conflictuale, care ma limiteaza in a lua constient decizii , ma impinge spre pierderea autocontrolului si  catre reactii exclusiv emotionale,iar toate acestea nu alcatuiesc nicicum o viata traita constient.

Pe curand,
Roxana

DE CE?

De ce sa traiesc constient?

M-am intrebat de multe ori, pentru ca a trai constient a insemnat pentru mine sa fac  eforturi , uneori solicitante.

De ce m-as preocupa de durerile corpului  sau nelinistea sufletului daca exista medicamente care iau durerea in cateva minute?

 De ce m-as gandi la felul in care ma simt sau la sentimentele sotului  meu?  Avem ce manca, avem o casa in care locuim etc.

De ce mi-ar pasa daca  fiica mea isi petrece timpul liber  in fata televizorului sau a calculatorului? Pot sa stau linistita si sa citesc o carte sau sa imi vad de treburi prin casa.

De ce m-as gandi ca ceea ce spun sau fac ar putea deranja un coleg sau un prieten?E treaba lui, e adult, isi poate purta singur de grija.

De ce m-as pune in locul unui participant la cursurile pe care le sustin? Oricum un curs nu poate schimba lumea.

De ce sa ascult o mama disperata care simte deznadejea ca nu-si  poate ajuta copilul? Cu siguranta si ea a facut greseli.

De ce m-as gandi la viitor sau as reflecta asupra trecutului daca astazi mi-e bine?

Pentru ca fara a observa,a reflecta,a  invata cate ceva din ceea ce traiam eu sau cei din jurul meu ma simteam trista, agitata,mereu in cautarea unui mod "placut" de a merge mai departe(citeste: mers la cumparaturi,mancat mult, dormit adesea fara un program ordonat ), nemultumita, evaluativa si chiar bolnava fizic.

Dar este evident deja ca nu stiam ce traiesc, ca nu identificam ce simt si mai ales de unde "mi se trage".Abia cand m-am trezit, cand am regasit in mine puterea de a nu  ma mai concentra doar pe nevoia de  ma simti "bine", am descoperit ca a trai constient a adus cu sine linistea si pacea interioara, dorinta de a fi alaturi de celalalt pentru el si nu pentru mine, acceptarea de sine si curajul,bucuria de a descoperi viata  liber, fara nevoia de a controla totul in jur, acceptarea unui refuz sau a unei opinii diferite. Atunci m-am intalnit cu gratia divina si in viata mea s-au produs schimbari neasteptate, nestabilite obiectiv.Am descoperit in mine intuitia,puterea de a ma darui si de a pune limite.


Am simtit doar ca incepand sa ma ascult si sa ii ascult pe ceilalti, sa privesc o situatie din mai  multe perspective, sa ma iubesc si sa ofer iubire, sa ma asez in locul celuilalt, sa sper si sa ma rog, sa cred in ingeri si sa ii simt aproape, sa ma joc, sa rad si sa cant alaturi de copii,sa invat din fiecare experienta ,mi-am regasit  starea de liniste interioara(se presupune ca ne nastem cu ea, dar amintirile mele constiente nu mi-au permis sa o accesez in copilarie). Si ea a devenit perceptibila. Cei din jur mi-au confirmat-o si atunci mi-am spus: nu e in zadar!

Ii admir pe cei care si-au gasit drumul, care si-au stabilit prioritatile sau care au gasit adevarul! Eu ma aflu inca pe drum.....

Este un drum in care imi pot reaminti fiecare bucurie semnificativa pentru mine, dar si clipele in care am ranit( fara intentie, dar cu impact) un om care-mi statea alaturi,fiecare moment in care am decis pentru fiica mea(cu constiinta ca am ales ceea ce era mai potrivit pentru ea atunci, dar fara garantia ca asa va fi pentru totdeauna) , etapele in care mi-am organizat cursurile pentru a fi  si mai clare  fiecarui participant nu doar mie, empatia profunda pentru fiecare mama abuzata  sau indurerata care mi-a solicitat sprijinul, momentele in care  l-am descoperit pe Dumnezeu ca iubire, pace si sens.

As minti spunand ca ma simt linistita si echilibrata in fiecare zi. Dar si atunci cand linistea si echilibrul dispar, stiu unde sa caut resurse.Uneori in mine, alteori in celalat. Iar daca nu resusesc singura, am invatat sa cer ajutor. Si el vine intotdeauna.


Si a venit si ziua in care am simtit o forta interioara de a impartasi cu ceilalti  ceea ce traiesc intr-un alt fel: blogul acesta care cuprinde felul meu de a ma vedea si de a vedea lumea.Nu am solutii, nu am retete si nici nu pot promite ca urmand ceva din ceea ce veti gasi aici, va veti "ilumina". M-am gandit ca poate fi un punct de pornire si de rezonanta comuna in universalitatea preocuparilor umane, ca fiind de acord cu ceea ce veti citi sau in dezacord, cel putin va veti gandi  macar o clipa la VOI, altfel decat in zgomotul vietii de zi cu zi.Si daca astfel veti lua decizia de a trai constient (a simti si a sti cine sunteti in acest moment, de unde veniti si spre ce va indreptati) iar starea voastra se va multiplica, atunci putem spera la o viata mai simpla, in sensul ei ancestral.

Incerc sa ofer cat mai multe perspective(acolo unde ele sunt marcate ca citate) pentru a va invita sa alegeti ceea ce credeti ca va poate duce catre drumul spre sine, spre celalalt si spre credintele voastre cele mai profunde.

Asa ca va rog, primiti randurile scrise in acest blog ca pe o impartasire a ceea ce traiesc si nu ca pe adevaruri absolute.Nu le detin. Lecturati si lasati cuvintele sa ajunga acolo unde isi gasesc asezarea in sufletele voastre, iar daca nu-si fac loc, lasati-le deoparte.Trimiteti-mi sentimentele si gandurile voastre fata de propunerile mele, caci fara voi calatoria nu e completa si numai completandu-ne putem creste impreuna!
Multumesc!

Pe curand.
Roxana

Despre nivele de constiinta

O prietena draga, mi-a trimis  un material despre nivelele de constiinta.Despre ele mai vorbisem cu o alta prietena de suflet, acum multi ani, dar nu reusisem sa le gasesc scrise si sintetizate ca in materialul urmator.
Faptul ca eu am deschis blogul de curand si ca el se raporteaza la viata traita constient si primirea acestui material este pentru mine o sincronicitate pentru care nu pot decat sa fiu recunoscatoare bunului Dumnezeu!

Lectura placuta ,chiar daca materialul nu este foarte corect redactat si nu toate conceptele sunt descrise pe larg. Intuitia va va ajute,cu siguranta,sa puneti in suflet ceea ce este de asezat!



"Nivelele Constiintei. Levels of Consciousness
In cartea “Power versus. Force” de David R. Hawkins este o ierarhie a nivelelor constiintei umane. E un model interesant. Daca citesti cartea e de asemenea destul de usor sa-ti dai seama unde te situezi in aceasta ierarhie pe baza situatiei in care se afla viata ta acum.
De la scazut la ridicat, nivelele constiintei umane sunt: rusinea, vina, apatia, durerea, frica, dorinta, mania, mandria, curajul, neutralitatea, bunavointa, acceptarea, ratiunea, iubirea, bucuria, pacea, iluminarea.

Desi putem atinge pentru scurt timp anumite nivele, de obicei este un nivel care defineste starea noastra“normala”. Sansele sunt sa fii cel putin la nivelul curajului pentru ca daca ai fi la un nivel mai scazut,probabil ca nu ai avea nici un interes constient in legatura cu dezvoltarea proprie.
Hawkins defineste aceasta scala ca fiind logaritmica, asadar sint din ce in ce mai putine persoane la nivelele
superioare decat la cele inverioare. O crestere de la un nivel la altul are ca rezultat o schimbare enorma in viata ta.

Rusinea Nivel 20 - Doar un pas deasupra mortii. Probabil ca la nivelul acesta te gandesti la sinucidere, ori esti un criminal in serie. Gandeste-te la nivelul asta ca la ura directionata catre propria persoana.
Semnalmentele rusinii:
- inferioritate de duratã
- perceptie negativã a propriei persoane,
- atribuiri stabile si interne de felul ”eu sunt de vinã si nu pot schimba acest fapt”,
- plecarea privirii,
- lipsa zâmbetului,
- dificultãti în exprimare,
- sentimentul umilintei,
- tendinte de autoexcludere
Vinovatia Nivel 30 - Un pas deasupra rusinii, dar e inca posibil sa te gandesti la sinucidere. Te gandesti la tine ca la un pacatos, incapabil sa-ti ierti pacatele trecutului.
- generazã remuscãri, autoincriminãri, masochism,
- genereazã tulburãri psihosomatice – suicid,
- autoneglijare-autodepreciere,
- imagine de sine slabã,
- insertie socialã slabã, marginalizare autoimpusã,
- stimuleazã manipularea exterioarã,
Apatia Nivel 50 - Te simti fara speranta, o victima. Starea de neajutorare invatata. Multi din oamenii strazii
sunt blocati aici.
- generatã de starea de sãrãcie, disperare si de lipsa speranþei,dar si de toxiinfectii (alcool, CO2)
- poate genera suicidul pasiv (subiectul nu intreprinde nimic pentru a iesi din aceasta stare -nu are fortã),
- este starea specificã abandonatilor, persoanelor vârstnice, a celor “nãpãstuiþi de soartã”,
- sunt persoane puternic dependente si abandonate,
- imprimã sentimentul de inutilitate a vietii,
- dopamina si cortizolul sunt eliminate in exces,
- apar psihopatiile de tip schizoid, cu lipsã de discernãmânt si cu efort esuat de constientizare,
- legatura cu divinitatea este privitã ca inutilã (“sunt atât de vinovat încât nici Dumnezeu nu mai are ce-mi face”)
- indiferensã afectivã, farã expresii faciale,
- este specificã în demente, oligofrenii, schizofrenii.
Durerea Nivel 75 - O stare de tristete perpetua, sentimente de pierdere. E posibil sa ajungi aici dupa ce pierzi pe cineva drag. Nivelul e mai ridicat decat apatia de vreme ce incepi sa scapi de amorteala.
- tristete, descurajare, regrete,
- depresii constante,
- este o stare constientã dar nu se pot mobiliza forte de redresare,
- este nivelul doliului, al pierderilor, al ancorelor într-un trecut sumbru, tenebros,
- suferinta este perceputã ca pret pentru viata ce o trãieste,
- este cimitirul evenimentelor traumatizante,
Frica Nivel 100 - A vedea lumea ca un loc periculos si nesigur. Paranoia. De obicei vei avea nevoie de ajutorca sa treci peste nivelul acesta sau vei ramane blocat pentru mult timp, cum ar fi de exemplu o relatie abuziva.
- reduce câmpul de constientã în funcþie de intensitatea fricii, putând genera paralizia “am înghetat de fricã”, sau se poate situa pe extrema adversã, cu actiuni distructive asupra obiectului ce produce frica,
- induce nesiguranþã, frica si nesiguranta actioneazã în tandem,
- induce teama de pedeapsã, anxietate, autoizolare socialã,
- este compensatã de tendinþe de accedere spre varful ierarhiei sociale, pentru a detine puterea cu care sã compenseze propriile slãbiciuni,
- induce  tendinte de control asupra celorlalþi,
- este specificã “interogatorilor”,
- induce ienurezis “am facut pe mine de fricã”, deci scade controlul sfincterian,
- stres cronicizat ca efect al fricii prelungite,
- activeazã sistemul neurofiziologic prin mecanismul “lupta sau fugi”, cu degajare mare de adrenalinã (inhibitia fizicã/psihicã) si posibil compensatã de noradrenalinã (subiectul actioneazã în consecintã),
- genereazã frustrare ,în situatii de fricã prelungitã neescaladatã încã,
Dorinta Nivel 125 - A nu se confunda cu fixarea si atingerea telurilor, acesta este nivelul dependentei, al“setei” si al poftei - de bani, aprobare, putere, faima, etc. Consumism. Materialism. Acesta este nivelul fumatului, al bautului si al drogurilor.
- dorinta se naste din nemultumire si trãieste prin atasament cu obiectul dorintei,
- sediul Dorintei se aflã în pornirile instinctuale,
- Dorinta presupune existenta motivatiei,
- Dorinta ne mobilizeazã la actiune
- nivelul energetic creste eliminând riscul cãderilor, existã totusi teama de esec,
- dorinta inseamnã Atractie fatã de..., - Legea atractiei
- atasamentul înseamnã dependentã fatã de...,
- detasarea presupune stingerea dorintei prin implinire sau renuntare,
- dorinta exageratã naste atasament care duce la patimã,
- patimile duc la obsesii compulsive, manii, isterii,
- cea mai puternicã dependentã este cea de persoane, are ca efect controlul celui iubit, intrã in scenã rolul de “interogator”,
Furia Nivel 150 - Nivelul frustarii, adesea datorita faptului ca nu iti sunt indeplinite asteptarile. Acest nivel te poate determina sa actionezi la nivele mai inalte sau te poate tine blocat in ura. In relatiile abuzive cel mai ades vei vedea o persoana in “manie” combinata cu o persoana in “frica”.
- dinamism exacerbat în special al vietii psihice,
- forta psihicã se centreazã pe factorul declansator,
- se îngusteazã câmpul constiinþei cu focalizare pe problema cheie,
- are aspect negativ d.p.d.v. Energetic dar situeazã individul departe de pragul mortii,
- este provocatã de nemultumire,
- creste cantitatea de adrenalinã din organism,
- necompensatã de noradrenalinã se nasc comportamente dezlantuite,
- compensatã in exces de noradrenalinã Furia este reprimatã, apar afecþiuni organice Ficatul preia
furia dar repercursiuni sunt si la nivelul bilei si al splinei,
- Furia este initiatã în sistemul amigdalian care propaga scânteia razvratirii, neocortexul o tempereazã,
Mandria Nivel 175 - Primul nivel in care incepi sa te simti bine, dar e un sentiment fals. Depinde de circumstante externe (bani, prestigiu, etc), deci este vulnerabil. Mandria poate duce la nationalism, rasism si razboaie religioase. Gandeste-te la Nazisti. Un nivel de negare irationala si de aparare. Fundamentalismul
religios este de asemenea blocat la nivelul acesta. Devii atat de prins in ceea ce crezi incat vezi un atac asupra a ceea ce crezi ca pe un atac asupra propriei persoane.
- relevã stima de sine – este primul nivel energetic care pune in evidentã stima de sine clar conturatã,
- are conotatie pozitivã dacã nu atinge îngâmfarea,
- predispune la exigentã adresatã celorlalti, indiferentã faþã de alte opinii,
- imagine distorsionatã a lumii exterioare, în general denigratoare,
- poate duce la narcisism,
- pierderea mândriei duce la rusine,
- presupune arogantã, despotism, infatuare,
- mândria în copilãrie duce la izolare,
- îndepãrteazã omul de la experiente emotionale pozitive,
- este strâns legatã de Negare (îsi neagã defectele constientizate din teama de vulnerabilitate),
- imprimã o falsã impresie a puterii detinute,
Curajul Nivel 200 - Primul nivel al adevaratei puteri. Aici este nivelul unde incepi sa vezi viata ca pe ceva provocator si excitant in loc sa o vezi ca pe ceva coplesitor. Incepi sa ai un vag interes pentru dezvoltarea  personala, desi la nivelul acesta probabil ca ai eticheta acest interes drept creare de aptitudini, avansare in
cariera, educatie, etc. Incepi sa iti vezi viitorul ca pe o imbunatatire a trecutului in loc sa-l vezi ca pe o continuare a aceluiasi nivel.
- primul pas spre evolutie,
- constientizarea adevãratei valori proprii,
- presupune si acceptarea pierderilor,
- asumarea esecului,
- este un nivel incitant, provocator stimulator,
- stima de sine si perceptia imaginii de sine sunt în coordonate corecte,
- curajul se cladeste din copilãrie,
- presupune o personalitae puternicã,
- poate fi si “curajul nebun”-exacerbare a curajului,
Neutralitatea Nivel 250 - Acest nivel este descris de fraza LIVE AND LET LIVE “traieste si lasa si pe alti sa traiasca” Este flexibil, relaxat si neatasat. Indiferent ce o sa se intample o sa mergi cu valul. Nu trebuie sa dovedesti nimic. Te simti in siguranta si te intelegi bine cu celelalte persoane. Foarte multe persoane care lucreaza pe cont propriu sunt la acest nivel. Nu este un nivel foarte confortabil. Nivelul complacerii si al lenei. Iti asiguri traiul dar nu te straduiesti prea tare. 
Bunavointa Nivel 310 - Acum ca esti in siguranta si stai confortabil, incepi sa-ti folosesti energia mai eficient. Doar sa te descurci nu mai e destul. Incepe sa-ti pese in a-ti face treaba bine - poate chiar pe cat de bine poti. Te gandesti la gestiunea timpului, la productivitate si la a te organiza, lucruri care nu erau chiar atat de importante pentru tine la nivelul neutralitatii. Gandeste-te la nivelul acesta ca la dezvoltarea vointei si a autodisciplinei. Aceste persoane sunt “soldatii” societatii; ei fac lucrurile bine si nu se plang prea mult. Daca esti la scoala, atunci esti deja un elev foarte bun iti iei studiile in serios si depui destul timp pentru a face o treaba buna. Acesta este punctul in care constiinta incepe sa fie mai organizata si mai disciplinata.
- reprezintã poarta de deschidere cãtre avansare,
- sunt oameni alesi, misionarii,
- prietenosi, cu simt dezvoltat al socialului,
- pot fi marii martiri,
- dispun de un puternic simt empatic,
- au o stimã de sine puternicã si crescãtoare prin confirmarea actiunilor lor,
- nu cunosc mândria, ca trãire,
- sunt buni mesageri,
- detin arta cuvântului,
- sunt fãcãtorii de lumi frumoase,
- prin ofertã permanentã îsi asigurã fluxul permanent de energie,
- nu fac blocaje energetice,
Acceptare Nivel 350 - Acum are loc un transfer puternic, si iti dai seama de posibilitatile oferite de traiul proactiv. La nivelul acceptarii ai devenit competent, si acum vrei sa-ti folosesti bine capacitatile. Acesta este nivelul la care iti fixezi si atingi teluri. De fapt inseamna ca incepi sa accepti responsabilitatea pentru rolul pe care il ai in lume. Daca ceva este in neregula cu viata ta (cariera, sanatatea, relatia) iti definesti rezolvarea, dorita si schimbi starea. Incepi sa vezi mult mai clar imaginea de ansamblu a vietii tale. Acesta este nivelul care determina multe persoane sa-si schimbe cariera, sa deschida o afacere sau sa-si schimbe dieta.
- esti creatorul propriei existente, propriului fel de a fi, de a trãi,
- Acceptarea nu presupune resemnare ci o acceptare anticipatã a ceea ce îti este dat sã experimentezi,
- te ajutã sã decriptezi adevãratul sens al experienþelor trãite,
- reprezintã primul pas spre vindecare în terapie,
- deblocheazã energiile psihice, descãtuseaza creativitatea,
- nu te blocheazã în patimi sau indiferentã,
- au o gestiune corectã a emotiilor,
Ratiunea Nivel 400 - La nivelul acesta transcenzi aspectele emotionale ale nivelelor inferioare si incepi sa gandesti clar si rational. Hawkins defineste nivelul acesta ca nivelul medicinei si al stiintei. Cum vad eu lucrurile, cand ai ajuns la nivelul acesta, devii capabil sa-ti folosesti capabilitatea de a rationa la maxim.
Acum ai disciplina si proactivitatea sa exploatezi la maxim capabilitatile tale naturale. Ai ajuns in punctul in care spui, “Wow, Pot sa fac toate lucrurile astea, si stiu ca trebuie sa le folosesc bine. Deci cum imi pot folosi cel mai bine talentele?” Te uiti la lumea din jurul tau si incepi sa faci contributii insemnate. La un nivel inalt, acesta este nivelul lui Einstein si Freud. E probabil clar ca marea majoritate a oamenilor nu ajung la nivelul
acesta niciodata.
- pune in evidenþã inteligenþa si ratiunea,
- presupune capacitatea de a lucra si prelucra un volum mare de informatii,
- forta de decizie este rapidã si corectã,
- putere de a lucra cu concepte si principii,
- este nivelul oamenilor propusi pt premiul Nobel, inventivii,
- este nivelul celor ce au “o viata pt o idee”,
- incapacitatea acestui nivel – nu putem discerne esenta unui lucru si nici punctul critic/vulnerabil al acestuia,
- Ratiunea sfideazã Iubirea - poate fi punctul sãu critic ca nivel vibraþional,
Iubirea Nivel 500 - Este iubirea neconditionata, o intelegere permanenta a conexiunii cu tot ce exista. Gandeste-te la compasiune. La nivelul ratiunii. Traiesti in serviciul mintii tale. Dar eventual ajungi la un punct terminus unde cazi in capcana de a intelectualiza in exces. Vezi ca ai nevoie de un context mai larg decat a gandi de dragul gandirii. La nivelul iubirii, iti pui acum capul si celelalte talente ale tale in slujba inimi tale (nu sentimentele tale, ci simtul tau de “Bun” (nu de bine sau rau) - constiinta ta. Vad nivelul acesta ca pe nivelul trezirii la adevaratul tau sens. Motivele tale la nivelul acesta sunt pure si necorupte de dorintele egoului. Acesta este nivelul unei vieti intregi in slujba umanitatii. Gandeste-te la Gandhi, Maica Tereza, Dr.Albert Schweitzer. La nivelul acesta incepi sa fii ghidat de o forta mai mare decat tine. Apare sentimentul renuntarii la ale tale pentru binele altora. Intuitia ta devine extrem de puternica.
- doar 4% din populatia globului atinge acest nivel vibrational,
- este iubirea plinã de iertare, de implicare, care porneste din inimã si nu trece prin filtrul ratiunii,
- este o iubire neconditionatã, neschimbatoare si permanentã,
- conferã puteri nebanuite celui ce o manifestã,
- conferã capacitatea de a pãtrunde acolo unde ochiul si mintea omului comun nu poate pãtrunde,
- preupune fortã de empatie, anticipare, întelegere, dãruire, iertare,
- este nivelul adevãratei fericiri, al veneratiei si al revelãrii,
- nivelul endorfinei este permanent ridicat,
- lipsa iubirii duce la prãbusirea sistemului imunitar,
Bucuria Nivel 540 - O stare de bucurie univesala, de neclintit, greu de definit. Eckhart Tolle descrie starea aceasta in “The Power of Now”. Este nivelul atins de sfinti si de invatatorii spirituali avansati. Doar a fi in jurul persoanelor de la acest nivel te face sa te simti incredibil. La nivelul acesta viata este ghidata complet de sincronism si intuitie. Nu mai este nevoie sa-ti fixezi teluri si sa-ti faci planuri detaliate - expansiunea propriei constiinte iti permite sa operezi la un nivel mult mai inalt. O experienta in care treci razant pe langa moarte te poate transporta temporar la nivelul acesta.
- reprezintã inelul Iubirii intratã tot mai mult în sfera neconditionãrii,
- este nivelul vindecãtorilor,
- presupune  rãbdare nemãsuratã - “rabdarea sfintilor”, atitudine pozitivã permanentã,
- blazonul acestui nivel este compasiunea – privire plinã de întelegere si iertare,
- extazul si contemplarea creatiei sunt la cote maxime, vointa omului se contopeste cu vointa divinã,
- aici sunt încãlcate conventiile sociale,
- se dezvoltã iubirea simultanã a mai multor persoane, societãti, populatii,
- persoanele din acest nivel rãspândesc iubire, pace si liniste, devin atractori pentru lumea externã,
Pacea Nivel 600 - Transcendenta totala. Hawkins sustine ca acest nivel este atins de una in 10 milioane de persoane.
- aici se petrece transcendenta, întelegerea sinelui si a constiintei de sine,
- percepþia îsi pierde focalizarea si devine continuã,
- apare sentimentul de banalitate fata de experienþa socialã, comunã tuturor,
- este domeniul specific geniilor, salvatorilor de lume, învãtãtorilor spirituali,
- aici are loc “pacea îngerilor” sau a linistii abisale,
- conceptele dispar, mintea nu mai emite concepte ci se subordoneazã conceptelor divine.
Iluminare Nivel 700-1000 - Cel mai inalt nivel al constiintei umane, unde Omul se amesteca cu divinitatea. Extrem de rar. Nivelul lui Krishna, Buddha, Iisus. Chiar si numai a te gandi la persoane de la nivelul acesta iti poate ridica imens nivelul de constiinta.
- este nivelul inspiratiei puternice,
- aici sunt prezente câmpuri energetice ce influienþeazã întreaga omenire,
- aici Sinele se identificã cu Constiinþa si cu Divinitatea,
- aici mintea umanã nu poate pãtrunde,
- reprezinta varful evolutiei energetice,
- este domeniul marilor initiati, tipul Christic, Salvatorul de lume,
- aici te unifici cu Divinitatea,
- aici nu mai existã dualitate ca la celelalte nivele, este unicitate,
Cred ca o sa gasiti modelul acesta vrednic de reflectare. Nu numai oamenii dar si obiectele, evenimentele, si
societati intregi pot fi clasificate la aceste nivele. In propria viata vei vedea ca anumite aspecte din viata ta sunt la nivele diferite, dar ar trebui sa fii capabil sa-ti identifici nivelul tau general. Poate ca esti la nivelul neutralitatii per total dar inca mai esti dependent de fumat (nivelul dorintei). Cu cat vor fi nivele mai scazute in tine cu atat ele te vor trage inapoi si te vor retine. Dar de asemenea vei gasi si nivele mai inalte in viata ta.
Poate ca esti la nivelul acceptarii si citesti o carte de la nivelul ratiunii si te simti cu adevarat inspirat.
Gandeste-te la cele mai puternice influente din viata ta acum. Care iti ridica constiinta? Care ti-o coboara?
Unul din lucrurile care imi plac la aceste nivele de constiinta este ca le pot identifica de-a lungul vietii mele si pot sa vad cum am trecut prin ele. Imi aduc aminte ca am fost blocat la nivelul vinei mult timp - cand eram copil am fost indoctrinat intr-un sistem de credinte unde eram un pacatos neajutorat, fiind judecat dupa
standardele cuiva de la nivelul iubirii sau si mai sus. De acolo am promovat la starea de apatie devenind insensibil la tot. In liceu am ajuns la nivelul mandriei. Am ajuns la nivelul curajului in adolescenta, dar curajul era foarte defocalizat si am exagerat intrand in tot felul de probleme. Am petrecut cam un an in
neutralitate, iar intre 20 si 30 de ani am trecut prin bunavointa si acceptare cu foarte mult efort constient. In prezent experimentez stadiu de iubire din ce in ce mai des si deja imi ghideaza o mare parte din decizii. De asemenea, am simtit stadiul bucuriei uneori mai multe zile, dar niciodata pentru o perioada mai lunga. Stadiul
este un sentiment de euforie naturala, de parca as exploda in interior cu energie pozitiva. Efectiv ma determina, din interior, sa dansez sa cant. Am descoperit ca e mai usor sa ating stadiul acesta de constiinta cand mananc usor sau cand nu mananc deloc.

Natural, fluctuam intre mai multe stadii de-a-lungul unei saptamani, asa ca veiti vedea probabil o plaja de 3-4 nivele unde ne petrecem cea mai mare parte a timplui. Una din modalitatile in care iti poti da seama de starea “naturala” in care te aflii e sa te gandesti cum reactionezi cand esti sub presiune. Daca strangi o portocala vei obtine suc de portocale pentru ca asta e ce e inauntru. Ce iese cand esti strans de evenimente externe? Devii
paranoid si te inchizi (frica)? Incepi sa strigi la oameni (manie)? Intri in aparare (mandrie)? Sub presiune eu devin analitic dar mai ales intuitiv ceea ce a fost o schimbare mare pentru mine. Asta imi spune ca ma apropii de nivelul iubirii neconditionate pentru ca in acel stadiu intuitia poate fi accesata eficient sub presiune.
Totul din mediul tau va avea un efect asupra nivelului de constiinta. TV-ul. Filmele. Cartile. Paginile de internet. Oamenii. Locurile. Obiectele. Mancarea. Daca esti la nivelul ratiunii a te uita la stirile de la TV (care sunt predominant la nivelul fricii si al dorintei) iti va cobora temporar constiinta. Daca esti la nivelul de
vina, stirile TV de fapt iti vor ridica nivelul.

Trecerea de la un nivel la urmatorul necesita o cantitate enorma de energie. Fara un efort constient sau fara ajutorul altor persoane, cel mai probabil vei ramane la nivelul la care esti pana apare o forta externa in viata ta.

Sesizati progresia naturala a nivelelor si considerati ce se intampla cand incerci sa scurtezi procesul. Daca incerci sa atingi nivelul ratiunii inainte sa stapanesti autodisciplina (bunavointa) si fixarea de tinte (acceptarea), vei fi prea dezorganizat si prea defocalizat ca sa iti poti folosi mintea la maxim.
Daca incerci sa te impingi la nivelul iubirii inainte sa stapanesti nivelul ratiunii vei suferi de credulitate si e posibil sa ajungi intr-un cult.
Sa urci chiar si un singur nivel poate fi extrem de dificil; marea majoritate a oamenilor nu reusesc sa faca asta intr-o viata intreaga. O schimbare de doar un nivel poate sa schimbe totul in viata ta. De aceasta este putin probabil ca persoanele sub nivelul curajului sa progresese fara ajutor extern. Curajul este necesar ca sa lucrezi constient; se reduce la a-ti pune realitatea la bataie intr-un pariu pentru sansa de a deveni mult mai constient, mai pregatit. Dar cand ajungi la acel urmator nivel, iti dai seama clar ca a fost un pariu bun. De exemplu, cand ajungi la nivelul curajului, toate fricile tale vechi si falsa mandrie iti vor parea caraghioase acum. Cand ajungi la nivelul acceptarii (fixarii si atingerii de tinte), te vei uita inapoi la nivelul de binevointa
si te vei vedea ca un soarece intr-o roata - erai un alergator bun, dar nu ai ales o directie.

Cred ca cel mai important lucru, pe care noi ca fiinte umane il putem face, este sa ne ridicam nivelul individual al constiintei. Cand facem aceasta, noi raspandim nivele mai ridicate de constiinta celor din jurul nostru. Imagineaza-ti ce lume incredibila ar fi daca am reusi sa aducem pe toata lumea la nivelul de
acceptare.
Conform lui Hawkins 85% din oamenii de pe pamant traiesc sub nivelul curajului.

Cand experimentezi temporar nivelele superioare poti vedea unde trebuie sa ajungi in etapa urmatoare. Ai unul din acele momente de claritate in care intelegi ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Dar cand te scufunzi in nivelele inferioare aceea amintire devine incetosata. Trebuie sa continuam sa revenim constient la sursele care ne pot ajuta sa efectuam urmatorul salt. Fiecare pas necesita solutii diferite. Dar nu poti atinge nivele mai ridicate daca nu le stapanesti pe cele simple mai intai.Isus a fost un tamplar. Gandhi a fost un avocat. Buddha a fost un print. Toti pornim de undeva.

Priveste aceasta ierarhie cu mintea deschisa si vezi daca-ti ofera idei noi care te pot ajuta sa faci urmatorul salt in viata ta. Nici un nivel nu e mai corect sau mai gresit decat celelalte. Incearca sa nu-ti lasi ego-ul umflat de ideea ca esti la un anumit nivel, decat desigur daca esti momentan la nivelul mandriei."

Pe curand,
Roxana