Despre memoria constienta

Felul meu de a fi, de a simti si de a gandi m-a condus in cele mai multe experiente pe drumul de la  traire-experienta  catre cel conceptual-teoretic. La fel s-a petrecut si cu aceasta stare de traire constienta careia i-am dedicat acest blog.

De aceea,tot ceea ce descriu aici sunt concluzii rezultate din situatii de viata pe care le-am trait initiindu-le sau fiindu-mi oferite.Aceste experiente asupra carora am reflectat m-au condus apoi catre a le afla sau a  le descoperi semnificatia cognitiva sau emotionala, adica acea parte teoretica absolut necesara pentru a ma clarifica la ce sistem de valori ma raportez.Acest tip de demers m-a ajutat continuu sa traiesc sentimentul universalitatii trairilor umane si sa nu ma tem de unicitatea fiintei mele.

Ceea ce vreau sa fac astazi este elogiul memoriei constiente. Da: memoria constienta. Mi-am dat seama ca exista o astfel de memorie abia dupa ce am trecut pragul dintre viata traita ca intamplare si viata aceasta  lucida, responsabila si libera. Cea mai semnificativa diferenta- dincolo de accesul la  starea de echilibru- a fost faptul ca am inceput sa imi amintesc atat experiente foarte indepartate ale propriei vieti, dar mai ales ceea ce am spus, cum m-am simtit, cum am actionat in aproape toate momentele  vietii traite constient. Dar, va veti intreba, la ce iti foloseste aceasta capacitate?

Va voi descrie la ce mi-a fost mie de folos.In primul rand, activand aceasta memorie constienta am reusit sa ma analizez in diferite situatii, unele cu o incarcatura existentiala importanta pentru mine. Mi-am amintit cum m-am simtit,  la ce m-am gandit si cum am actionat in virtutea acestor stari ale sufletului meu  si ale mintii mele. Si atunci am descoperit ca nu exista sentimente  bune  sau rele, ca nu exista ganduri de succes sau insucces. Ceea ce a facut  diferenta intre echilibru-armonie si dezechilibru-bulversare  a fost  decizia mea de a actiona intr-un fel sau altul datorita sau din cauza felului in care ma simteam sau gandeam.

Folosind aceasta memorie constienta, am observat cum actionam cand ma simteam vesela sau trista, cum luam decizii cand ma gandeam mai mult la mine sau la altii. Astfel, mi-am descoperit tiparele, schemele de a fi in lume si consecintele comportamentelor mele care se incadrau intr-o schema sau alta. Dar, drumul nu s-a oprit aici . Am analizat apoi cum mi-ar placea sa fiu in lume,cum ma simt cel mai armonios si am decis ce vreau sa pastrez din aceste comportamente si  la ce as vrea sa  renunt.

Dar nici aceasta nu a fost suficient. Pentru ca armonia si echilibru nu vin doar dintr-o stare personala de bine.Traind constient am inteles ca  doar daca ceea ce simt , fac  sau spun este concordant cu ceilalti voi avea mai multe sanse sa gasesc acea stare divina de liniste, impacare, acceptare si iubire atat pentru mine cat si pentru ceilalti(despre legatura cu Dumnezeu voi scrie altadata, pentru ca tema  acestei postari  as vrea sa ramane astazi doar terestra).

Si atunci am initiat intrebari adresate la inceput prietenilor si familiei, apoi colegilor, apoi beneficiarilor serviciilor oferite mine.E drept ca aproape simultan, veneau spre mine reactii  nesolicitate care mi-au aratat ca sunt pe drumul pe care mi-l doream(constatari incurajatoare de altfel, dar si opinii care ma invitau sa tot reiau analiza schemelor mele comportamentale). 

Incet, incet am inceput sa deprind acest continuum si sa ma conving ca a avea grija de mine este o responsabilitate simultan asumata cu cea de a avea grija de ceilalalti, alternand, dar echilibrand preocuparea pentru fiecare dintre cele doua  parti.

Revenind la memoria constienta inchei adaugand un alt ajutor remarcabil pe care mi-l ofera. Atunci cand  reusesc   sa imi amintesc  doar cum m-am simtit intr-o situatie sau alta de viata, dar nu mai  pot sa activez gandurile si actiunile din momentul trait, e semnul ca am nevoie sa ma reintorc la mine si sa ma ingrijesc pentru a-mi recapata echilibrul.E semnul ca am pierdut temporar capacitatea  de a trai  fara mize conflictuale, care ma limiteaza in a lua constient decizii , ma impinge spre pierderea autocontrolului si  catre reactii exclusiv emotionale,iar toate acestea nu alcatuiesc nicicum o viata traita constient.

Pe curand,
Roxana