DE CE?

De ce sa traiesc constient?

M-am intrebat de multe ori, pentru ca a trai constient a insemnat pentru mine sa fac  eforturi , uneori solicitante.

De ce m-as preocupa de durerile corpului  sau nelinistea sufletului daca exista medicamente care iau durerea in cateva minute?

 De ce m-as gandi la felul in care ma simt sau la sentimentele sotului  meu?  Avem ce manca, avem o casa in care locuim etc.

De ce mi-ar pasa daca  fiica mea isi petrece timpul liber  in fata televizorului sau a calculatorului? Pot sa stau linistita si sa citesc o carte sau sa imi vad de treburi prin casa.

De ce m-as gandi ca ceea ce spun sau fac ar putea deranja un coleg sau un prieten?E treaba lui, e adult, isi poate purta singur de grija.

De ce m-as pune in locul unui participant la cursurile pe care le sustin? Oricum un curs nu poate schimba lumea.

De ce sa ascult o mama disperata care simte deznadejea ca nu-si  poate ajuta copilul? Cu siguranta si ea a facut greseli.

De ce m-as gandi la viitor sau as reflecta asupra trecutului daca astazi mi-e bine?

Pentru ca fara a observa,a reflecta,a  invata cate ceva din ceea ce traiam eu sau cei din jurul meu ma simteam trista, agitata,mereu in cautarea unui mod "placut" de a merge mai departe(citeste: mers la cumparaturi,mancat mult, dormit adesea fara un program ordonat ), nemultumita, evaluativa si chiar bolnava fizic.

Dar este evident deja ca nu stiam ce traiesc, ca nu identificam ce simt si mai ales de unde "mi se trage".Abia cand m-am trezit, cand am regasit in mine puterea de a nu  ma mai concentra doar pe nevoia de  ma simti "bine", am descoperit ca a trai constient a adus cu sine linistea si pacea interioara, dorinta de a fi alaturi de celalalt pentru el si nu pentru mine, acceptarea de sine si curajul,bucuria de a descoperi viata  liber, fara nevoia de a controla totul in jur, acceptarea unui refuz sau a unei opinii diferite. Atunci m-am intalnit cu gratia divina si in viata mea s-au produs schimbari neasteptate, nestabilite obiectiv.Am descoperit in mine intuitia,puterea de a ma darui si de a pune limite.


Am simtit doar ca incepand sa ma ascult si sa ii ascult pe ceilalti, sa privesc o situatie din mai  multe perspective, sa ma iubesc si sa ofer iubire, sa ma asez in locul celuilalt, sa sper si sa ma rog, sa cred in ingeri si sa ii simt aproape, sa ma joc, sa rad si sa cant alaturi de copii,sa invat din fiecare experienta ,mi-am regasit  starea de liniste interioara(se presupune ca ne nastem cu ea, dar amintirile mele constiente nu mi-au permis sa o accesez in copilarie). Si ea a devenit perceptibila. Cei din jur mi-au confirmat-o si atunci mi-am spus: nu e in zadar!

Ii admir pe cei care si-au gasit drumul, care si-au stabilit prioritatile sau care au gasit adevarul! Eu ma aflu inca pe drum.....

Este un drum in care imi pot reaminti fiecare bucurie semnificativa pentru mine, dar si clipele in care am ranit( fara intentie, dar cu impact) un om care-mi statea alaturi,fiecare moment in care am decis pentru fiica mea(cu constiinta ca am ales ceea ce era mai potrivit pentru ea atunci, dar fara garantia ca asa va fi pentru totdeauna) , etapele in care mi-am organizat cursurile pentru a fi  si mai clare  fiecarui participant nu doar mie, empatia profunda pentru fiecare mama abuzata  sau indurerata care mi-a solicitat sprijinul, momentele in care  l-am descoperit pe Dumnezeu ca iubire, pace si sens.

As minti spunand ca ma simt linistita si echilibrata in fiecare zi. Dar si atunci cand linistea si echilibrul dispar, stiu unde sa caut resurse.Uneori in mine, alteori in celalat. Iar daca nu resusesc singura, am invatat sa cer ajutor. Si el vine intotdeauna.


Si a venit si ziua in care am simtit o forta interioara de a impartasi cu ceilalti  ceea ce traiesc intr-un alt fel: blogul acesta care cuprinde felul meu de a ma vedea si de a vedea lumea.Nu am solutii, nu am retete si nici nu pot promite ca urmand ceva din ceea ce veti gasi aici, va veti "ilumina". M-am gandit ca poate fi un punct de pornire si de rezonanta comuna in universalitatea preocuparilor umane, ca fiind de acord cu ceea ce veti citi sau in dezacord, cel putin va veti gandi  macar o clipa la VOI, altfel decat in zgomotul vietii de zi cu zi.Si daca astfel veti lua decizia de a trai constient (a simti si a sti cine sunteti in acest moment, de unde veniti si spre ce va indreptati) iar starea voastra se va multiplica, atunci putem spera la o viata mai simpla, in sensul ei ancestral.

Incerc sa ofer cat mai multe perspective(acolo unde ele sunt marcate ca citate) pentru a va invita sa alegeti ceea ce credeti ca va poate duce catre drumul spre sine, spre celalalt si spre credintele voastre cele mai profunde.

Asa ca va rog, primiti randurile scrise in acest blog ca pe o impartasire a ceea ce traiesc si nu ca pe adevaruri absolute.Nu le detin. Lecturati si lasati cuvintele sa ajunga acolo unde isi gasesc asezarea in sufletele voastre, iar daca nu-si fac loc, lasati-le deoparte.Trimiteti-mi sentimentele si gandurile voastre fata de propunerile mele, caci fara voi calatoria nu e completa si numai completandu-ne putem creste impreuna!
Multumesc!

Pe curand.
Roxana