marți, 26 februarie 2013

Nevoia de a nu fi singur.Nevoia de comunitate

Existentialistii vorbesc despre nevoia omului de a-si depasi izolarea, propria singuratate ca despre una dintre nevoile umane esentiale.
Asupra acestei nevoi ma voi opri si eu astazi pentru ca ea se exprima cel mai adesea inconstient. Aceasta nevoie manifestata astfel capata forme cronice din punct de vedere al  sanatatii sociale. 

De exemplu, incercati sa va amintiti  o situatie in care o persoana varstnica a "certat"   pe cineva ca este nepoliticos, ca nu ii pasa de generatia trecuta, ca nu se poarta respectuos.Nu e dificil pentru ca o astfel de situatie se identifica usor prin tipete, urlete si injurii ce par complet nepotrivite si exagerate pentru cel care le este martor(in piata, in fata blocului, la rand la farmacie s.a.m.d)....

Imaginati-va acum situatia in care adolescentii si tinerii se aduna in grupuri de "petrecere a timpului liber" si  cum sfarsesc prin a se droga, a se injunghia sau chiar a muri....

Ca sa nu mai vorbesc despre cei care dau muzica tare astfel incat o aud vecinii de la cateva blocuri departare sau soferii din celalalt capat al strazii...

Sa ne uitam la galeriile suporterilor care-indiferent de rezultatele meciurilor, uneori chiar inaite ca acestea sa inceapa- se bat intre ei, se lupta cu politia si jandarmii, sfarsind fie la spital, fie la  sectiile de politie.

Si? Va veti intreba, cum se exprima astfel nevoia umana de a depasi izolarea si singuratatea?

Constient sau inconstient, aceasta nevoie de a nu fi singur se afla in fiecare dintre noi.Daca ea nu este constientizata, cel mai adesea imbraca forma lui "a fi impreuna cu cineva, cu oricine, numai sa nu fiu singur!" Aceasta nevoia de confirmare a fiintei umane  este atat de mare incat cei mai multi dintre noi aleg sa fie undeva, cu cineva, doar din teama de a nu fi singuri. Si atunci,  orice mijloc de interactiune umana devine util,chiar daca nu este potrivit.

.....Pentru batranii care tipa la cineva in piata sau in autobuz,acest tipat  este poate singura forma de interactiune umana de care au parte dupa zile lungi si chinuitoare in care nu au avut cu cine sa comunice.Si pentru ca teama de insingurare este atat de mare, iar ignoranta celor de jur este pe masura, nevoia de a interactiona este atat de presanta incat  omul nu mai gaseste cuvinte potrivite pentru a se exprima.

....."Daca a nu fi singur inseamna a ma droga pentru a fi acceptat, sunt gata sa o fac!" isi spune inconstient adolescentul dupa ce a testat forta chinuitoare a singuratatii sale si a neacceptarii(parintii muncesc mult si vin seara acasa obositi,profesorii vor doar sa verifice teme si sa puna note).

....La fel si  pentru cei care merg la stadion.Acesta este,probabil,  unul dintre putinele locuri in care se pot simti apartenenti la ceva, la cineva (de obicei pentru ca tineri fiind, muncesc  in locuri in care nu sunt valorizati,iar singura lor motivatie este salariul primit;si asta daca sunt printre norocosii care au un loc de munca).


Exprimarea aceasta ,nefericita de altfel in toate situatiile descrise anterior, este insa, singura modalitate de fuga din fata singuratatii pentru cineva care nu are un alt loc sau  un alt cadru in care sa-si faca simtita prezenta si  aceasta sa-i fie apreciata. Este urletul nevoii care se cere satisfacuta, chiar daca este incapacitanta si implica un pret uneori mult prea mare. Inconstient suntem gata sa facem orice numai pentru a ne face vizibili, acceptati chiar daca  huiduiti si nu admirati.

Si toate acestea pentru ca astazi ne lipseste ceea ce nu le lipsea bunicilor si poate ca nici parintilor nostri : COMUNITATEA ingrijita constient, in care fiecare generatie sa se poata exprima adecvat varstei si nevoilor sale. Ne lipseste  apropierea de ceilalti fara a avea un obiectiv  in sine: fara a vrea sa castigam bani, onoruri, laude sau admiratie.Pur simplu sa fim impreuna in momente cu semnificatie si care sa conteze pentru  fiecare dintre noi.Ne lipsesc momentele de echilibru si pace care sa ne dea sens si sa reduca teama de singuratate.Ne lipsesc bucuriile asteptate si, mai ales ne lipseste  pregatirea in comun a acestor momente de bucurie.

Ne lipseste noua,le lipseste copiilor nostrii  si chiar unora dintre bunicii nostrii: slujba de la Biserica, hora din sat, claca, zilele onomastice perecute in familia largita..... Ne lipsesc intalnirile din care sa avem cu totii de castigat in simtire si in liniste sufleteasca.

De aceea, va invit ca atunci cand descoperiti ca aveti alaturi oameni care se simt singuri sa nu ii judecati sau sa ii etichetati, ci sa incercati a-i ghida catre cea mai apropiata comunitate care i-ar putea primi, iar daca nu stiti una dintre cele enumerate mai sus, nu va sfiiti s-o construiti chiar voi!Constient!

Poate incepem chiar din propria familie.

Pe curand.
Roxana









luni, 18 februarie 2013

Redescoperind linistea constienta.

Traim intr-o lume atat de agitata care, fie ca vrem  fie ca nu vrem, ne cuprinde si pe noi, uneori atat de tare incat uitam sa ne oprim si sa ne bucuram de ceea ce suntem, de ceea ce avem sau de ceea ce ne dorim cu adevarat sa devenim.

Totul se intampla foarte repede,fiecare zi incepe sa semene cu cea de ieri sau  cu cea de maine, traim in salturi de la o sarbatoare la alta, de la un anotimp la altul,  de la o vacanta la alta, ne amagim la fiecare inceput de an ca acesta va fi startul pentru schimbarea de sine si nu mai avem timp sa ne bucuram de ceea ce primim zi de zi: de oamenii din jurul nostru, de cer sau de ploaie, de razele soarelui sau de ninsori. 

Nu mai avem timp sa ne uitam alaturi si sa le spunem celor dragi "Te iubesc", nu mai avem timp sa ne imbratisam copiii si sa ne privim in oglinda atat de mult timp cat ar fi necesar  ca sa ne vedem pe noi insine. Pentru fiecare amanare avem un argument, pentru fiecare secunda un obiectiv,pentru fiecare greseala o explicatie. Dar la ce ne folosesc? 

Aparent ele ne justifica deciziile grabite si luate strict pe criterii de timp sau de valoare in bani, ne dau impresia ca suntem ocupati si importanti .Reusim cu succes sa avem mereu ganduri zgomotoase, sentimente masurabile si conturi cu bani gata sa acopere golurile aparute in urma galagiei continue din jur si din noi insine.

Dar, la capatul drumului ce se va afla? Ce va fi cand toate ratele la banci vor fi  fost platite, cand  copiii vor fi terminat scoala si se vor fi  casatorit,  dupa ce am atins apogeul profesional si chiar l-am depasit? Se vor ridica statui? Da. Cu ceva noroc doar in cimitire.

Dar cum ar fi sa ne oprim putin din goana impregnata in noi de cei din jur  si sa ne intoarcem catre ceea ce conteaza cu adevarat si este durabil pentru o viata?

Cum ar fi ca pentru o zi sa ridicam ochii spre cer si sa multumim Celui de  sus pentru darul minunat  de a ne fi oferit viata? Cum ar fi sa ne oprim din  fuga si sa ne imbratisam copilul care ne zambeste larg prin toti porii lui divini? Cum ar fi sa ridicam o floare din glastra si sa o oferim partenerului de viata alaturi de  un sincer "Multumesc!"?  Cum ar fi daca ne-am suna parintii  si in loc de impersonalul "Ce faci?Cum te mai simti?" le-am multumi pentru eforturile facute in tinerete pentru a ne creste si a ne oferi o viata mai buna decat a lor.

Cum ar fi daca am asculta linistea si ne-am percepe  asa cum suntem de fapt: divini, inspirati, creativi si puternici?

Cu siguranta am incepe sa zambim, am dansa, ne-am bucura de propria sanatate si prosperitate emotionala. Si aceasta stare ar deveni pereceptibila si in exterior si s-ar multiplica.Si am creste  copii care, devenind adulti ,se vor preocupa si ei,la randul lor, de iubire, de credinta si de umanitatea din noi.....

Schimbarea aceasta nu se va produce insa, daca fortele noastre interioare nu ne  vor spune ca aceasta stare este cea pentru care ne-am nascut. Nimic nu se va schimba atat timp cat vor conta mai mult solicitarile uneori aberante ale sefilor nostri, proprietatile materiale, dorinta de a castiga in defavoarea celorlalti, zbaterea si dezechilibrul interior aduse de preocuparile de mai sus.

Schimbarea este posibila doar daca in mod constient, decidem sa ne relaxam pentru o clipa la inceput, si apoi din ce in ce mai des, sa ne ascultam corpul, sufletul si mintea si sa vedem, sa simtim,sa intelegem care este cu adevarat menirea noastra. (Re)descoperind-o, vom deveni noi insine,linistiti si relaxati, gata sa oferim tot ceea ce este mai bun si mai valoros in noi, noua insine, dar si celorlalti.

Si atunci, cu siguranta, linistea interioara ne va permite ca tot ceea ce ni se potriveste in sens profund sa vina spre noi, sa ne invadeze si sa ne reactiveze bucuria de a trai constient.

Pe curand,
Roxana

marți, 12 februarie 2013

Despre memoria constienta

Felul meu de a fi, de a simti si de a gandi m-a condus in cele mai multe experiente pe drumul de la  traire-experienta  catre cel conceptual-teoretic. La fel s-a petrecut si cu aceasta stare de traire constienta careia i-am dedicat acest blog.

De aceea,tot ceea ce descriu aici sunt concluzii rezultate din situatii de viata pe care le-am trait initiindu-le sau fiindu-mi oferite.Aceste experiente asupra carora am reflectat m-au condus apoi catre a le afla sau a  le descoperi semnificatia cognitiva sau emotionala, adica acea parte teoretica absolut necesara pentru a ma clarifica la ce sistem de valori ma raportez.Acest tip de demers m-a ajutat continuu sa traiesc sentimentul universalitatii trairilor umane si sa nu ma tem de unicitatea fiintei mele.

Ceea ce vreau sa fac astazi este elogiul memoriei constiente. Da: memoria constienta. Mi-am dat seama ca exista o astfel de memorie abia dupa ce am trecut pragul dintre viata traita ca intamplare si viata aceasta  lucida, responsabila si libera. Cea mai semnificativa diferenta- dincolo de accesul la  starea de echilibru- a fost faptul ca am inceput sa imi amintesc atat experiente foarte indepartate ale propriei vieti, dar mai ales ceea ce am spus, cum m-am simtit, cum am actionat in aproape toate momentele  vietii traite constient. Dar, va veti intreba, la ce iti foloseste aceasta capacitate?

Va voi descrie la ce mi-a fost mie de folos.In primul rand, activand aceasta memorie constienta am reusit sa ma analizez in diferite situatii, unele cu o incarcatura existentiala importanta pentru mine. Mi-am amintit cum m-am simtit,  la ce m-am gandit si cum am actionat in virtutea acestor stari ale sufletului meu  si ale mintii mele. Si atunci am descoperit ca nu exista sentimente  bune  sau rele, ca nu exista ganduri de succes sau insucces. Ceea ce a facut  diferenta intre echilibru-armonie si dezechilibru-bulversare  a fost  decizia mea de a actiona intr-un fel sau altul datorita sau din cauza felului in care ma simteam sau gandeam.

Folosind aceasta memorie constienta, am observat cum actionam cand ma simteam vesela sau trista, cum luam decizii cand ma gandeam mai mult la mine sau la altii. Astfel, mi-am descoperit tiparele, schemele de a fi in lume si consecintele comportamentelor mele care se incadrau intr-o schema sau alta. Dar, drumul nu s-a oprit aici . Am analizat apoi cum mi-ar placea sa fiu in lume,cum ma simt cel mai armonios si am decis ce vreau sa pastrez din aceste comportamente si  la ce as vrea sa  renunt.

Dar nici aceasta nu a fost suficient. Pentru ca armonia si echilibru nu vin doar dintr-o stare personala de bine.Traind constient am inteles ca  doar daca ceea ce simt , fac  sau spun este concordant cu ceilalti voi avea mai multe sanse sa gasesc acea stare divina de liniste, impacare, acceptare si iubire atat pentru mine cat si pentru ceilalti(despre legatura cu Dumnezeu voi scrie altadata, pentru ca tema  acestei postari  as vrea sa ramane astazi doar terestra).

Si atunci am initiat intrebari adresate la inceput prietenilor si familiei, apoi colegilor, apoi beneficiarilor serviciilor oferite mine.E drept ca aproape simultan, veneau spre mine reactii  nesolicitate care mi-au aratat ca sunt pe drumul pe care mi-l doream(constatari incurajatoare de altfel, dar si opinii care ma invitau sa tot reiau analiza schemelor mele comportamentale). 

Incet, incet am inceput sa deprind acest continuum si sa ma conving ca a avea grija de mine este o responsabilitate simultan asumata cu cea de a avea grija de ceilalalti, alternand, dar echilibrand preocuparea pentru fiecare dintre cele doua  parti.

Revenind la memoria constienta inchei adaugand un alt ajutor remarcabil pe care mi-l ofera. Atunci cand  reusesc   sa imi amintesc  doar cum m-am simtit intr-o situatie sau alta de viata, dar nu mai  pot sa activez gandurile si actiunile din momentul trait, e semnul ca am nevoie sa ma reintorc la mine si sa ma ingrijesc pentru a-mi recapata echilibrul.E semnul ca am pierdut temporar capacitatea  de a trai  fara mize conflictuale, care ma limiteaza in a lua constient decizii , ma impinge spre pierderea autocontrolului si  catre reactii exclusiv emotionale,iar toate acestea nu alcatuiesc nicicum o viata traita constient.

Pe curand,
Roxana

duminică, 3 februarie 2013

DE CE?


De ce sa traiesc constient?


M-am intrebat de multe ori, pentru ca a trai constient a insemnat pentru mine sa fac  eforturi , uneori solicitante.


De ce m-as preocupa de durerile corpului  sau nelinistea sufletului daca exista medicamente care iau durerea in cateva minute?


 De ce m-as gandi la felul in care ma simt sau la sentimentele sotului  meu?  Avem ce manca, avem o casa in care locuim etc.


De ce mi-ar pasa daca  fiica mea isi petrece timpul liber  in fata televizorului sau a calculatorului? Pot sa stau linistita si sa citesc o carte sau sa imi vad de treburi prin casa.


De ce m-as gandi ca ceea ce spun sau fac ar putea deranja un coleg sau un prieten?E treaba lui, e adult, isi poate purta singur de grija.


De ce m-as pune in locul unui participant la cursurile pe care le sustin? Oricum un curs nu poate schimba lumea.


De ce sa ascult o mama disperata care simte deznadejea ca nu-si  poate ajuta copilul? Cu siguranta si ea a facut greseli.


De ce m-as gandi la viitor sau as reflecta asupra trecutului daca astazi mi-e bine?


Pentru ca fara a observa,a reflecta,a  invata cate ceva din ceea ce traiam eu sau cei din jurul meu ma simteam trista, agitata,mereu in cautarea unui mod "placut" de a merge mai departe(citeste: mers la cumparaturi,mancat mult, dormit adesea fara un program ordonat ), nemultumita, evaluativa si chiar bolnava fizic.


Dar este evident deja ca nu stiam ce traiesc, ca nu identificam ce simt si mai ales de unde "mi se trage".Abia cand m-am trezit, cand am regasit in mine puterea de a nu  ma mai concentra doar pe nevoia de  ma simti "bine", am descoperit ca a trai constient a adus cu sine linistea si pacea interioara, dorinta de a fi alaturi de celalalt pentru el si nu pentru mine, acceptarea de sine si curajul,bucuria de a descoperi viata  liber, fara nevoia de a controla totul in jur, acceptarea unui refuz sau a unei opinii diferite. Atunci m-am intalnit cu gratia divina si in viata mea s-au produs schimbari neasteptate, nestabilite obiectiv.Am descoperit in mine intuitia,puterea de a ma darui si de a pune limite.



Am simtit doar ca incepand sa ma ascult si sa ii ascult pe ceilalti, sa privesc o situatie din mai  multe perspective, sa ma iubesc si sa ofer iubire, sa ma asez in locul celuilalt, sa sper si sa ma rog, sa cred in ingeri si sa ii simt aproape, sa ma joc, sa rad si sa cant alaturi de copii,sa invat din fiecare experienta ,mi-am regasit  starea de liniste interioara(se presupune ca ne nastem cu ea, dar amintirile mele constiente nu mi-au permis sa o accesez in copilarie). Si ea a devenit perceptibila. Cei din jur mi-au confirmat-o si atunci mi-am spus: nu e in zadar!


Ii admir pe cei care si-au gasit drumul, care si-au stabilit prioritatile sau care au gasit adevarul! Eu ma aflu inca pe drum.....


Este un drum in care imi pot reaminti fiecare bucurie semnificativa pentru mine, dar si clipele in care am ranit( fara intentie, dar cu impact) un om care-mi statea alaturi,fiecare moment in care am decis pentru fiica mea(cu constiinta ca am ales ceea ce era mai potrivit pentru ea atunci, dar fara garantia ca asa va fi pentru totdeauna) , etapele in care mi-am organizat cursurile pentru a fi  si mai clare  fiecarui participant nu doar mie, empatia profunda pentru fiecare mama abuzata  sau indurerata care mi-a solicitat sprijinul, momentele in care  l-am descoperit pe Dumnezeu ca iubire, pace si sens.


As minti spunand ca ma simt linistita si echilibrata in fiecare zi. Dar si atunci cand linistea si echilibrul dispar, stiu unde sa caut resurse.Uneori in mine, alteori in celalat. Iar daca nu resusesc singura, am invatat sa cer ajutor. Si el vine intotdeauna.



Si a venit si ziua in care am simtit o forta interioara de a impartasi cu ceilalti  ceea ce traiesc intr-un alt fel: blogul acesta care cuprinde felul meu de a ma vedea si de a vedea lumea.Nu am solutii, nu am retete si nici nu pot promite ca urmand ceva din ceea ce veti gasi aici, va veti "ilumina". M-am gandit ca poate fi un punct de pornire si de rezonanta comuna in universalitatea preocuparilor umane, ca fiind de acord cu ceea ce veti citi sau in dezacord, cel putin va veti gandi  macar o clipa la VOI, altfel decat in zgomotul vietii de zi cu zi.Si daca astfel veti lua decizia de a trai constient (a simti si a sti cine sunteti in acest moment, de unde veniti si spre ce va indreptati) iar starea voastra se va multiplica, atunci putem spera la o viata mai simpla, in sensul ei ancestral.


Incerc sa ofer cat mai multe perspective(acolo unde ele sunt marcate ca citate) pentru a va invita sa alegeti ceea ce credeti ca va poate duce catre drumul spre sine, spre celalalt si spre credintele voastre cele mai profunde.


Asa ca va rog, primiti randurile scrise in acest blog ca pe o impartasire a ceea ce traiesc si nu ca pe adevaruri absolute.Nu le detin. Lecturati si lasati cuvintele sa ajunga acolo unde isi gasesc asezarea in sufletele voastre, iar daca nu-si fac loc, lasati-le deoparte.Trimiteti-mi sentimentele si gandurile voastre fata de propunerile mele, caci fara voi calatoria nu e completa si numai completandu-ne putem creste impreuna!

Multumesc!

Pe curand.

Roxana








sâmbătă, 2 februarie 2013

Despre nivele de constiinta

O prietena draga, mi-a trimis  un material despre nivelele de constiinta.Despre ele mai vorbisem cu o alta prietena de suflet, acum multi ani, dar nu reusisem sa le gasesc scrise si sintetizate ca in materialul urmator.
Faptul ca eu am deschis blogul de curand si ca el se raporteaza la viata traita constient si primirea acestui material este pentru mine o sincronicitate pentru care nu pot decat sa fiu recunoscatoare bunului Dumnezeu!

Lectura placuta ,chiar daca materialul nu este foarte corect redactat si nu toate conceptele sunt descrise pe larg. Intuitia va va ajute,cu siguranta,sa puneti in suflet ceea ce este de asezat!



"Nivelele Constiintei. Levels of Consciousness
In cartea “Power versus. Force” de David R. Hawkins este o ierarhie a nivelelor constiintei umane. E un model interesant. Daca citesti cartea e de asemenea destul de usor sa-ti dai seama unde te situezi in aceasta ierarhie pe baza situatiei in care se afla viata ta acum.
De la scazut la ridicat, nivelele constiintei umane sunt: rusinea, vina, apatia, durerea, frica, dorinta, mania, mandria, curajul, neutralitatea, bunavointa, acceptarea, ratiunea, iubirea, bucuria, pacea, iluminarea.

Desi putem atinge pentru scurt timp anumite nivele, de obicei este un nivel care defineste starea noastra“normala”. Sansele sunt sa fii cel putin la nivelul curajului pentru ca daca ai fi la un nivel mai scazut,probabil ca nu ai avea nici un interes constient in legatura cu dezvoltarea proprie.
Hawkins defineste aceasta scala ca fiind logaritmica, asadar sint din ce in ce mai putine persoane la nivelele
superioare decat la cele inverioare. O crestere de la un nivel la altul are ca rezultat o schimbare enorma in viata ta.

Rusinea Nivel 20 - Doar un pas deasupra mortii. Probabil ca la nivelul acesta te gandesti la sinucidere, ori esti un criminal in serie. Gandeste-te la nivelul asta ca la ura directionata catre propria persoana.
Semnalmentele rusinii:
- inferioritate de duratã
- perceptie negativã a propriei persoane,
- atribuiri stabile si interne de felul ”eu sunt de vinã si nu pot schimba acest fapt”,
- plecarea privirii,
- lipsa zâmbetului,
- dificultãti în exprimare,
- sentimentul umilintei,
- tendinte de autoexcludere
Vinovatia Nivel 30 - Un pas deasupra rusinii, dar e inca posibil sa te gandesti la sinucidere. Te gandesti la tine ca la un pacatos, incapabil sa-ti ierti pacatele trecutului.
- generazã remuscãri, autoincriminãri, masochism,
- genereazã tulburãri psihosomatice – suicid,
- autoneglijare-autodepreciere,
- imagine de sine slabã,
- insertie socialã slabã, marginalizare autoimpusã,
- stimuleazã manipularea exterioarã,
Apatia Nivel 50 - Te simti fara speranta, o victima. Starea de neajutorare invatata. Multi din oamenii strazii
sunt blocati aici.
- generatã de starea de sãrãcie, disperare si de lipsa speranþei,dar si de toxiinfectii (alcool, CO2)
- poate genera suicidul pasiv (subiectul nu intreprinde nimic pentru a iesi din aceasta stare -nu are fortã),
- este starea specificã abandonatilor, persoanelor vârstnice, a celor “nãpãstuiþi de soartã”,
- sunt persoane puternic dependente si abandonate,
- imprimã sentimentul de inutilitate a vietii,
- dopamina si cortizolul sunt eliminate in exces,
- apar psihopatiile de tip schizoid, cu lipsã de discernãmânt si cu efort esuat de constientizare,
- legatura cu divinitatea este privitã ca inutilã (“sunt atât de vinovat încât nici Dumnezeu nu mai are ce-mi face”)
- indiferensã afectivã, farã expresii faciale,
- este specificã în demente, oligofrenii, schizofrenii.
Durerea Nivel 75 - O stare de tristete perpetua, sentimente de pierdere. E posibil sa ajungi aici dupa ce pierzi pe cineva drag. Nivelul e mai ridicat decat apatia de vreme ce incepi sa scapi de amorteala.
- tristete, descurajare, regrete,
- depresii constante,
- este o stare constientã dar nu se pot mobiliza forte de redresare,
- este nivelul doliului, al pierderilor, al ancorelor într-un trecut sumbru, tenebros,
- suferinta este perceputã ca pret pentru viata ce o trãieste,
- este cimitirul evenimentelor traumatizante,
Frica Nivel 100 - A vedea lumea ca un loc periculos si nesigur. Paranoia. De obicei vei avea nevoie de ajutorca sa treci peste nivelul acesta sau vei ramane blocat pentru mult timp, cum ar fi de exemplu o relatie abuziva.
- reduce câmpul de constientã în funcþie de intensitatea fricii, putând genera paralizia “am înghetat de fricã”, sau se poate situa pe extrema adversã, cu actiuni distructive asupra obiectului ce produce frica,
- induce nesiguranþã, frica si nesiguranta actioneazã în tandem,
- induce teama de pedeapsã, anxietate, autoizolare socialã,
- este compensatã de tendinþe de accedere spre varful ierarhiei sociale, pentru a detine puterea cu care sã compenseze propriile slãbiciuni,
- induce  tendinte de control asupra celorlalþi,
- este specificã “interogatorilor”,
- induce ienurezis “am facut pe mine de fricã”, deci scade controlul sfincterian,
- stres cronicizat ca efect al fricii prelungite,
- activeazã sistemul neurofiziologic prin mecanismul “lupta sau fugi”, cu degajare mare de adrenalinã (inhibitia fizicã/psihicã) si posibil compensatã de noradrenalinã (subiectul actioneazã în consecintã),
- genereazã frustrare ,în situatii de fricã prelungitã neescaladatã încã,
Dorinta Nivel 125 - A nu se confunda cu fixarea si atingerea telurilor, acesta este nivelul dependentei, al“setei” si al poftei - de bani, aprobare, putere, faima, etc. Consumism. Materialism. Acesta este nivelul fumatului, al bautului si al drogurilor.
- dorinta se naste din nemultumire si trãieste prin atasament cu obiectul dorintei,
- sediul Dorintei se aflã în pornirile instinctuale,
- Dorinta presupune existenta motivatiei,
- Dorinta ne mobilizeazã la actiune
- nivelul energetic creste eliminând riscul cãderilor, existã totusi teama de esec,
- dorinta inseamnã Atractie fatã de..., - Legea atractiei
- atasamentul înseamnã dependentã fatã de...,
- detasarea presupune stingerea dorintei prin implinire sau renuntare,
- dorinta exageratã naste atasament care duce la patimã,
- patimile duc la obsesii compulsive, manii, isterii,
- cea mai puternicã dependentã este cea de persoane, are ca efect controlul celui iubit, intrã in scenã rolul de “interogator”,
Furia Nivel 150 - Nivelul frustarii, adesea datorita faptului ca nu iti sunt indeplinite asteptarile. Acest nivel te poate determina sa actionezi la nivele mai inalte sau te poate tine blocat in ura. In relatiile abuzive cel mai ades vei vedea o persoana in “manie” combinata cu o persoana in “frica”.
- dinamism exacerbat în special al vietii psihice,
- forta psihicã se centreazã pe factorul declansator,
- se îngusteazã câmpul constiinþei cu focalizare pe problema cheie,
- are aspect negativ d.p.d.v. Energetic dar situeazã individul departe de pragul mortii,
- este provocatã de nemultumire,
- creste cantitatea de adrenalinã din organism,
- necompensatã de noradrenalinã se nasc comportamente dezlantuite,
- compensatã in exces de noradrenalinã Furia este reprimatã, apar afecþiuni organice Ficatul preia
furia dar repercursiuni sunt si la nivelul bilei si al splinei,
- Furia este initiatã în sistemul amigdalian care propaga scânteia razvratirii, neocortexul o tempereazã,
Mandria Nivel 175 - Primul nivel in care incepi sa te simti bine, dar e un sentiment fals. Depinde de circumstante externe (bani, prestigiu, etc), deci este vulnerabil. Mandria poate duce la nationalism, rasism si razboaie religioase. Gandeste-te la Nazisti. Un nivel de negare irationala si de aparare. Fundamentalismul
religios este de asemenea blocat la nivelul acesta. Devii atat de prins in ceea ce crezi incat vezi un atac asupra a ceea ce crezi ca pe un atac asupra propriei persoane.
- relevã stima de sine – este primul nivel energetic care pune in evidentã stima de sine clar conturatã,
- are conotatie pozitivã dacã nu atinge îngâmfarea,
- predispune la exigentã adresatã celorlalti, indiferentã faþã de alte opinii,
- imagine distorsionatã a lumii exterioare, în general denigratoare,
- poate duce la narcisism,
- pierderea mândriei duce la rusine,
- presupune arogantã, despotism, infatuare,
- mândria în copilãrie duce la izolare,
- îndepãrteazã omul de la experiente emotionale pozitive,
- este strâns legatã de Negare (îsi neagã defectele constientizate din teama de vulnerabilitate),
- imprimã o falsã impresie a puterii detinute,
Curajul Nivel 200 - Primul nivel al adevaratei puteri. Aici este nivelul unde incepi sa vezi viata ca pe ceva provocator si excitant in loc sa o vezi ca pe ceva coplesitor. Incepi sa ai un vag interes pentru dezvoltarea  personala, desi la nivelul acesta probabil ca ai eticheta acest interes drept creare de aptitudini, avansare in
cariera, educatie, etc. Incepi sa iti vezi viitorul ca pe o imbunatatire a trecutului in loc sa-l vezi ca pe o continuare a aceluiasi nivel.
- primul pas spre evolutie,
- constientizarea adevãratei valori proprii,
- presupune si acceptarea pierderilor,
- asumarea esecului,
- este un nivel incitant, provocator stimulator,
- stima de sine si perceptia imaginii de sine sunt în coordonate corecte,
- curajul se cladeste din copilãrie,
- presupune o personalitae puternicã,
- poate fi si “curajul nebun”-exacerbare a curajului,
Neutralitatea Nivel 250 - Acest nivel este descris de fraza LIVE AND LET LIVE “traieste si lasa si pe alti sa traiasca” Este flexibil, relaxat si neatasat. Indiferent ce o sa se intample o sa mergi cu valul. Nu trebuie sa dovedesti nimic. Te simti in siguranta si te intelegi bine cu celelalte persoane. Foarte multe persoane care lucreaza pe cont propriu sunt la acest nivel. Nu este un nivel foarte confortabil. Nivelul complacerii si al lenei. Iti asiguri traiul dar nu te straduiesti prea tare. 
Bunavointa Nivel 310 - Acum ca esti in siguranta si stai confortabil, incepi sa-ti folosesti energia mai eficient. Doar sa te descurci nu mai e destul. Incepe sa-ti pese in a-ti face treaba bine - poate chiar pe cat de bine poti. Te gandesti la gestiunea timpului, la productivitate si la a te organiza, lucruri care nu erau chiar atat de importante pentru tine la nivelul neutralitatii. Gandeste-te la nivelul acesta ca la dezvoltarea vointei si a autodisciplinei. Aceste persoane sunt “soldatii” societatii; ei fac lucrurile bine si nu se plang prea mult. Daca esti la scoala, atunci esti deja un elev foarte bun iti iei studiile in serios si depui destul timp pentru a face o treaba buna. Acesta este punctul in care constiinta incepe sa fie mai organizata si mai disciplinata.
- reprezintã poarta de deschidere cãtre avansare,
- sunt oameni alesi, misionarii,
- prietenosi, cu simt dezvoltat al socialului,
- pot fi marii martiri,
- dispun de un puternic simt empatic,
- au o stimã de sine puternicã si crescãtoare prin confirmarea actiunilor lor,
- nu cunosc mândria, ca trãire,
- sunt buni mesageri,
- detin arta cuvântului,
- sunt fãcãtorii de lumi frumoase,
- prin ofertã permanentã îsi asigurã fluxul permanent de energie,
- nu fac blocaje energetice,
Acceptare Nivel 350 - Acum are loc un transfer puternic, si iti dai seama de posibilitatile oferite de traiul proactiv. La nivelul acceptarii ai devenit competent, si acum vrei sa-ti folosesti bine capacitatile. Acesta este nivelul la care iti fixezi si atingi teluri. De fapt inseamna ca incepi sa accepti responsabilitatea pentru rolul pe care il ai in lume. Daca ceva este in neregula cu viata ta (cariera, sanatatea, relatia) iti definesti rezolvarea, dorita si schimbi starea. Incepi sa vezi mult mai clar imaginea de ansamblu a vietii tale. Acesta este nivelul care determina multe persoane sa-si schimbe cariera, sa deschida o afacere sau sa-si schimbe dieta.
- esti creatorul propriei existente, propriului fel de a fi, de a trãi,
- Acceptarea nu presupune resemnare ci o acceptare anticipatã a ceea ce îti este dat sã experimentezi,
- te ajutã sã decriptezi adevãratul sens al experienþelor trãite,
- reprezintã primul pas spre vindecare în terapie,
- deblocheazã energiile psihice, descãtuseaza creativitatea,
- nu te blocheazã în patimi sau indiferentã,
- au o gestiune corectã a emotiilor,
Ratiunea Nivel 400 - La nivelul acesta transcenzi aspectele emotionale ale nivelelor inferioare si incepi sa gandesti clar si rational. Hawkins defineste nivelul acesta ca nivelul medicinei si al stiintei. Cum vad eu lucrurile, cand ai ajuns la nivelul acesta, devii capabil sa-ti folosesti capabilitatea de a rationa la maxim.
Acum ai disciplina si proactivitatea sa exploatezi la maxim capabilitatile tale naturale. Ai ajuns in punctul in care spui, “Wow, Pot sa fac toate lucrurile astea, si stiu ca trebuie sa le folosesc bine. Deci cum imi pot folosi cel mai bine talentele?” Te uiti la lumea din jurul tau si incepi sa faci contributii insemnate. La un nivel inalt, acesta este nivelul lui Einstein si Freud. E probabil clar ca marea majoritate a oamenilor nu ajung la nivelul
acesta niciodata.
- pune in evidenþã inteligenþa si ratiunea,
- presupune capacitatea de a lucra si prelucra un volum mare de informatii,
- forta de decizie este rapidã si corectã,
- putere de a lucra cu concepte si principii,
- este nivelul oamenilor propusi pt premiul Nobel, inventivii,
- este nivelul celor ce au “o viata pt o idee”,
- incapacitatea acestui nivel – nu putem discerne esenta unui lucru si nici punctul critic/vulnerabil al acestuia,
- Ratiunea sfideazã Iubirea - poate fi punctul sãu critic ca nivel vibraþional,
Iubirea Nivel 500 - Este iubirea neconditionata, o intelegere permanenta a conexiunii cu tot ce exista. Gandeste-te la compasiune. La nivelul ratiunii. Traiesti in serviciul mintii tale. Dar eventual ajungi la un punct terminus unde cazi in capcana de a intelectualiza in exces. Vezi ca ai nevoie de un context mai larg decat a gandi de dragul gandirii. La nivelul iubirii, iti pui acum capul si celelalte talente ale tale in slujba inimi tale (nu sentimentele tale, ci simtul tau de “Bun” (nu de bine sau rau) - constiinta ta. Vad nivelul acesta ca pe nivelul trezirii la adevaratul tau sens. Motivele tale la nivelul acesta sunt pure si necorupte de dorintele egoului. Acesta este nivelul unei vieti intregi in slujba umanitatii. Gandeste-te la Gandhi, Maica Tereza, Dr.Albert Schweitzer. La nivelul acesta incepi sa fii ghidat de o forta mai mare decat tine. Apare sentimentul renuntarii la ale tale pentru binele altora. Intuitia ta devine extrem de puternica.
- doar 4% din populatia globului atinge acest nivel vibrational,
- este iubirea plinã de iertare, de implicare, care porneste din inimã si nu trece prin filtrul ratiunii,
- este o iubire neconditionatã, neschimbatoare si permanentã,
- conferã puteri nebanuite celui ce o manifestã,
- conferã capacitatea de a pãtrunde acolo unde ochiul si mintea omului comun nu poate pãtrunde,
- preupune fortã de empatie, anticipare, întelegere, dãruire, iertare,
- este nivelul adevãratei fericiri, al veneratiei si al revelãrii,
- nivelul endorfinei este permanent ridicat,
- lipsa iubirii duce la prãbusirea sistemului imunitar,
Bucuria Nivel 540 - O stare de bucurie univesala, de neclintit, greu de definit. Eckhart Tolle descrie starea aceasta in “The Power of Now”. Este nivelul atins de sfinti si de invatatorii spirituali avansati. Doar a fi in jurul persoanelor de la acest nivel te face sa te simti incredibil. La nivelul acesta viata este ghidata complet de sincronism si intuitie. Nu mai este nevoie sa-ti fixezi teluri si sa-ti faci planuri detaliate - expansiunea propriei constiinte iti permite sa operezi la un nivel mult mai inalt. O experienta in care treci razant pe langa moarte te poate transporta temporar la nivelul acesta.
- reprezintã inelul Iubirii intratã tot mai mult în sfera neconditionãrii,
- este nivelul vindecãtorilor,
- presupune  rãbdare nemãsuratã - “rabdarea sfintilor”, atitudine pozitivã permanentã,
- blazonul acestui nivel este compasiunea – privire plinã de întelegere si iertare,
- extazul si contemplarea creatiei sunt la cote maxime, vointa omului se contopeste cu vointa divinã,
- aici sunt încãlcate conventiile sociale,
- se dezvoltã iubirea simultanã a mai multor persoane, societãti, populatii,
- persoanele din acest nivel rãspândesc iubire, pace si liniste, devin atractori pentru lumea externã,
Pacea Nivel 600 - Transcendenta totala. Hawkins sustine ca acest nivel este atins de una in 10 milioane de persoane.
- aici se petrece transcendenta, întelegerea sinelui si a constiintei de sine,
- percepþia îsi pierde focalizarea si devine continuã,
- apare sentimentul de banalitate fata de experienþa socialã, comunã tuturor,
- este domeniul specific geniilor, salvatorilor de lume, învãtãtorilor spirituali,
- aici are loc “pacea îngerilor” sau a linistii abisale,
- conceptele dispar, mintea nu mai emite concepte ci se subordoneazã conceptelor divine.
Iluminare Nivel 700-1000 - Cel mai inalt nivel al constiintei umane, unde Omul se amesteca cu divinitatea. Extrem de rar. Nivelul lui Krishna, Buddha, Iisus. Chiar si numai a te gandi la persoane de la nivelul acesta iti poate ridica imens nivelul de constiinta.
- este nivelul inspiratiei puternice,
- aici sunt prezente câmpuri energetice ce influienþeazã întreaga omenire,
- aici Sinele se identificã cu Constiinþa si cu Divinitatea,
- aici mintea umanã nu poate pãtrunde,
- reprezinta varful evolutiei energetice,
- este domeniul marilor initiati, tipul Christic, Salvatorul de lume,
- aici te unifici cu Divinitatea,
- aici nu mai existã dualitate ca la celelalte nivele, este unicitate,
Cred ca o sa gasiti modelul acesta vrednic de reflectare. Nu numai oamenii dar si obiectele, evenimentele, si
societati intregi pot fi clasificate la aceste nivele. In propria viata vei vedea ca anumite aspecte din viata ta sunt la nivele diferite, dar ar trebui sa fii capabil sa-ti identifici nivelul tau general. Poate ca esti la nivelul neutralitatii per total dar inca mai esti dependent de fumat (nivelul dorintei). Cu cat vor fi nivele mai scazute in tine cu atat ele te vor trage inapoi si te vor retine. Dar de asemenea vei gasi si nivele mai inalte in viata ta.
Poate ca esti la nivelul acceptarii si citesti o carte de la nivelul ratiunii si te simti cu adevarat inspirat.
Gandeste-te la cele mai puternice influente din viata ta acum. Care iti ridica constiinta? Care ti-o coboara?
Unul din lucrurile care imi plac la aceste nivele de constiinta este ca le pot identifica de-a lungul vietii mele si pot sa vad cum am trecut prin ele. Imi aduc aminte ca am fost blocat la nivelul vinei mult timp - cand eram copil am fost indoctrinat intr-un sistem de credinte unde eram un pacatos neajutorat, fiind judecat dupa
standardele cuiva de la nivelul iubirii sau si mai sus. De acolo am promovat la starea de apatie devenind insensibil la tot. In liceu am ajuns la nivelul mandriei. Am ajuns la nivelul curajului in adolescenta, dar curajul era foarte defocalizat si am exagerat intrand in tot felul de probleme. Am petrecut cam un an in
neutralitate, iar intre 20 si 30 de ani am trecut prin bunavointa si acceptare cu foarte mult efort constient. In prezent experimentez stadiu de iubire din ce in ce mai des si deja imi ghideaza o mare parte din decizii. De asemenea, am simtit stadiul bucuriei uneori mai multe zile, dar niciodata pentru o perioada mai lunga. Stadiul
este un sentiment de euforie naturala, de parca as exploda in interior cu energie pozitiva. Efectiv ma determina, din interior, sa dansez sa cant. Am descoperit ca e mai usor sa ating stadiul acesta de constiinta cand mananc usor sau cand nu mananc deloc.

Natural, fluctuam intre mai multe stadii de-a-lungul unei saptamani, asa ca veiti vedea probabil o plaja de 3-4 nivele unde ne petrecem cea mai mare parte a timplui. Una din modalitatile in care iti poti da seama de starea “naturala” in care te aflii e sa te gandesti cum reactionezi cand esti sub presiune. Daca strangi o portocala vei obtine suc de portocale pentru ca asta e ce e inauntru. Ce iese cand esti strans de evenimente externe? Devii
paranoid si te inchizi (frica)? Incepi sa strigi la oameni (manie)? Intri in aparare (mandrie)? Sub presiune eu devin analitic dar mai ales intuitiv ceea ce a fost o schimbare mare pentru mine. Asta imi spune ca ma apropii de nivelul iubirii neconditionate pentru ca in acel stadiu intuitia poate fi accesata eficient sub presiune.
Totul din mediul tau va avea un efect asupra nivelului de constiinta. TV-ul. Filmele. Cartile. Paginile de internet. Oamenii. Locurile. Obiectele. Mancarea. Daca esti la nivelul ratiunii a te uita la stirile de la TV (care sunt predominant la nivelul fricii si al dorintei) iti va cobora temporar constiinta. Daca esti la nivelul de
vina, stirile TV de fapt iti vor ridica nivelul.

Trecerea de la un nivel la urmatorul necesita o cantitate enorma de energie. Fara un efort constient sau fara ajutorul altor persoane, cel mai probabil vei ramane la nivelul la care esti pana apare o forta externa in viata ta.

Sesizati progresia naturala a nivelelor si considerati ce se intampla cand incerci sa scurtezi procesul. Daca incerci sa atingi nivelul ratiunii inainte sa stapanesti autodisciplina (bunavointa) si fixarea de tinte (acceptarea), vei fi prea dezorganizat si prea defocalizat ca sa iti poti folosi mintea la maxim.
Daca incerci sa te impingi la nivelul iubirii inainte sa stapanesti nivelul ratiunii vei suferi de credulitate si e posibil sa ajungi intr-un cult.
Sa urci chiar si un singur nivel poate fi extrem de dificil; marea majoritate a oamenilor nu reusesc sa faca asta intr-o viata intreaga. O schimbare de doar un nivel poate sa schimbe totul in viata ta. De aceasta este putin probabil ca persoanele sub nivelul curajului sa progresese fara ajutor extern. Curajul este necesar ca sa lucrezi constient; se reduce la a-ti pune realitatea la bataie intr-un pariu pentru sansa de a deveni mult mai constient, mai pregatit. Dar cand ajungi la acel urmator nivel, iti dai seama clar ca a fost un pariu bun. De exemplu, cand ajungi la nivelul curajului, toate fricile tale vechi si falsa mandrie iti vor parea caraghioase acum. Cand ajungi la nivelul acceptarii (fixarii si atingerii de tinte), te vei uita inapoi la nivelul de binevointa
si te vei vedea ca un soarece intr-o roata - erai un alergator bun, dar nu ai ales o directie.

Cred ca cel mai important lucru, pe care noi ca fiinte umane il putem face, este sa ne ridicam nivelul individual al constiintei. Cand facem aceasta, noi raspandim nivele mai ridicate de constiinta celor din jurul nostru. Imagineaza-ti ce lume incredibila ar fi daca am reusi sa aducem pe toata lumea la nivelul de
acceptare.
Conform lui Hawkins 85% din oamenii de pe pamant traiesc sub nivelul curajului.

Cand experimentezi temporar nivelele superioare poti vedea unde trebuie sa ajungi in etapa urmatoare. Ai unul din acele momente de claritate in care intelegi ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Dar cand te scufunzi in nivelele inferioare aceea amintire devine incetosata. Trebuie sa continuam sa revenim constient la sursele care ne pot ajuta sa efectuam urmatorul salt. Fiecare pas necesita solutii diferite. Dar nu poti atinge nivele mai ridicate daca nu le stapanesti pe cele simple mai intai.Isus a fost un tamplar. Gandhi a fost un avocat. Buddha a fost un print. Toti pornim de undeva.

Priveste aceasta ierarhie cu mintea deschisa si vezi daca-ti ofera idei noi care te pot ajuta sa faci urmatorul salt in viata ta. Nici un nivel nu e mai corect sau mai gresit decat celelalte. Incearca sa nu-ti lasi ego-ul umflat de ideea ca esti la un anumit nivel, decat desigur daca esti momentan la nivelul mandriei."

Pe curand,
Roxana