joi, 13 februarie 2014

DE CE AVEM NEVOIE DE IDEOLOGII SALVATOARE?


E o întrebare pe care nu am putut  să nu mi-o adresez uitându-mă în jur și observând inflația de  reclame la produse și servicii care promit ca pot  rezolva o multitudini de probleme,de la nevoia imperioasă a  banilor care vor veni dacă Mercur nu este retrograd până la simptome grave de sănătate care vor dispărea intr-un timp bine delimitat.Sunt atât de multe și   dau impresia că în situația în care ne-am „lovi” de problema respectiva, ne vor putea fi de folos. Ghinion. Când  descoperi că salariul sau onorariul pentru un contract nu îți va fi plătit la timp sau când îți cade părul în șuvițe încât ai impresia că vei rămâne chel în mai puțin de o săptămâna, nici una  dintre  „salvatoarele” rețete pare  că nu da rezultate(deși la horoscop spunea fie ca vei primi bani,fie ca te vei însănătoși).
În același registru,dar mai rafinat de  data această, suntem întîmpinați de construcții, mai mult sau mai puțin rezonabile, care descriu  terapii cu îngeri,exerciții de respirație și principii orientale cu vechime de peste două mii de ani care,practicate consecvent, ar putea oferi un mod de viață sănătos, echilibrat si, implicit, salvarea fizica sau spirituala.  
Sub o formă sau alta, toate aceste oferte exploatează nevoia universală  a omului de a trăi cu iluzia că își poate controla viață controlându-și mediul extern. Astfel,unii aleg să exercite acest control aparent  prin intermediul magicului și al miraculosului ascultând sau citind horoscoape  ce  invadează ziarele, revistele și emisiunile TV ori mergând la ghicitoare.Alții apelează la teorii  mai vechi sau mai noi fundamentate  pe logică sau  pe emoții și care transmit  cu forță promisiunea că aplicându-le,  vor conduce la echilibru perpetuu. 
 Ambele forme de manifestare umană sunt reminiscențe ale societății preindustriale în care-din grijă socială față de indivizi- existau roluri bine definite, îndeplinite de oameni care aveau menirea de a diminua teama de  necunoscut și de a transmite sentimentul de siguranță.Conducătorul tribului sau al așezării își asuma responsabil rolul de a proteja comunitatea de atacuri și de intruziuni. Șamanul, vraciul sau medicul își asumau  cu expertiză rolul de a vindecă oamenii bolnavi trupește  de suferința lor.Preoții sau liderii spirituali își îndeplineau cu dedicare rolul de a îngriji sufletele.Oamenii știau precis la cine și când să apeleze pentru fiecare nevoie în parte și se bazau pe cei investiți ca atare.Mai mult, se implicau personal atât în apărarea obștii cât și în propria vindecare fizică sau spirituală fiind în comuniune cu ritmurile naturii și respectând precepte religioase străvechi.
  Din păcate astăzi, asemenea experți autentici nu mai există la tot pasul ,iar nevoia firească a omului de a-și controla mediul în care trăiește nu mai este satisfăcută la nivel social. Unii conducători își abandonează comunitatea pentru un câștig personal oarecare,  o parte dintre medici dau greș în intervenția lor, credințele se schimbă de la o zi la altă,iar divinitatea  este invocată doar în situații de  criză.Și trăind într-o astfel de lume, începem să credem că nu mai suntem protejați de nimeni și de  nimic.Ne îndepărtăm unii de alții și, din păcate, ne îndepărtăm și de noi înșine.
S-a reușit astfel performanța ca totul să nu mai însemne nimic, iar fiecare  om  să știe că deși există legi, ele nu i se aplică decât arbitrar;iar dacă va beneficia de oarecare drepturi  sau de sprijin social aceasta va fi doar o întâmplare, un noroc personal.De aceea, fiecare dintre noi crede că  trebuie să se salveze individual, să își rezolve singur problemele- dacă se poate ocolind cât de mult posibil instituțiile statului care aduc orice in viata noastra,numai siguranta si predictibilitate nu.
Trăind atât de profund sentimentul de însingurare,iar societatea fiind incapabilă să îndepărteze această teamă de necunoscut ajungem să testăm   rețete miraculoase ce ne incojoara la tot pasul : magie, vrajitorie, horoscoape, terapii alternative(e adevarat ca aș incerca orice terapie alternatia inainte de a intra intr-un spital de stat), sisteme educaționale alternative celor tradiționale(inclusiv educația pentru adulți: yoga, ayurveda și alte forme de dezvoltare personala) în speranța că vom descoperi repere,valori și cadre ce ne pot motiva să mergem mai departe, să ne rezolvăm problemele, să ne găsim împlinirea.Cautam  experți care sa ne spuna cum  sa procedam ca pe niște salvatori, nu ca pe niște antrenori ai forței noastre interioare. Abordăm utilizarea acestor rețete în mod pasiv, plătind un preț-de obicei în bani- pentru ca cineva să ne spună ce să facem.Ne liniștim afland ca ne-am imbolnavit pentru ca așa era scris in stele. Ne atingem targetul de vanzariri pentru ca am participat la un curs in care am invatat „reteta” interacțiunii cu omul aflat in suferința.
Ne subestimam pe noi și forța noastră interioară,capacitatea de autocunoaștere ,de decizie, de autovindecare. Și toate acestea tocmai din cauza faptului că sunt atât de mulți alții în jur dispuși să ne „salveze” prin diferite mijloace.Societatea de consum ne-a creat iluzia ca orice”hap”(de la medicamente pana la cursuri de dezvoltare personala)ne va face bine in timp ce noi privim liniștiți la televizor sau pe ecranul tabletei cautand,evident, alte remedii salvatoare pentru incapacitatea de a ne uită macar pentru o clipa spre noi insine.
Dacă ne-am privi și  am sonda cu mai multă atenție, am descoperi că suntem sursa primordială a imprevizbilului,dar și depozitari ai unor resurse reale(nu magice și nici salvatoare) de a acționă previzibil prin cuvinte și fapte pentru noi înșine, dar și pentru ceilalți.Am  află că atât timp cât suntem purtători ai divinității,dar și deținători ai liberului arbitru continem prin excelentă abilitatea de a ne accepta propriile limite. În atare condiții nu putem fi salvați de nimeni și de nimic. Este nevoie doar de o decizie conștientă de a ne asuma responsabilitatea propriei ființări-cu bune și cu rele- și de încrederea că avem repere suficiente în  interiorul nostru care să ne ajute să distingem ceea ce ne face bine de ceea ce ne face rău.Pornind de aici putem adaugă progresului nostru uman valori,credințe și alte  repere exterioare ce s-ar putea constitui într-un sprijin real al cresterii si vindecării noastre  fizice,psihice sau spirituale. 

  



  
Pe curand.
Roxana

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu