M-a preocupat si ma preocupa si astazi boala din perspectiva semnificatiei ei pentru evolutia fiintei umane.Si din aceasta perspectiva am descoperit ca a fost abordata cel mai frecvent ca manifestare fiziologica a corpului uman sau cel putin aceasta este abordarea cea mai mediatizata si acceptata pe scara larga.
Recunosc ca aceasta perspectiva mi s-a parut extrem de simplista si strict corelata cu societatea consumerista care mentine aceasta abordare dupa modelul:"Orice suferinta ai avea, noi avem medicamentele potrivite care iti vor lua durerea imediat". Asa se produc multe medicamente menite a crea omenirii iluzia omnipotentei medicinii profund ancorata, uneori exclusiv, in fiziologie.In acelasi timp, pentru cei mai multi dintre noi, aceasta abordare este cea mai usor de accesat pentru ca nu presupune decat explicatii simple, superificiale: am racit, tusesc, imi curge nasul, deci iau repede un medicament si in cateva ore voi fi din nou apt sa muncesc, sa ma intalnesc cu prietenii, cu clientii etc.
Tratata in acest fel boala este doar o manifestare observabila ce poate fi tratata rapid si acceptabila din punct de vedere social atat timp cat ai bani si dorinta de a o limita prin interventii externe(medicamente, decizii ale medicilor-a se citi diagnostice bazate pe observatii fiziologice)
Din punctul meu de vedere, boala nu este doar o modificare fiziologica pentru ca modificarea fiziologica este doar un simptom al unui anume fel de a trai, de a simti, de a actiona, este o exprimare corporala a fiintei umane care nu a gasit raspunsuri la intrebari mult mai profunde care nu tin nicidecum de fiziologie(se apreciaza in prezent ca maxim 10-15% din boli sunt de origine organica, fiziologica, restul avand cauze profunde emotional-traumatizante).
De aceea, a ne opri doar la explicatia fiziologica a bolii inseamna a ramane doar in ceea ce este observabil direct, cu ochiul liber(pe asta se bazeaza si cei mai multi medici atunci cand prescriu medicamente) si a ne ignora pe noi ca fiinte in integralitatea noastra somatica, emotionala, sociala si spirituala.
Imi permit sa fac aceste afirmatii pentru ca studii mai putin popularizate au demonstrat ca exista o conexiune precisa intre diferite simptome de boala si viata noastra interioara-emotionala , relational-sociala si spirituala. Alte studii au mers chiar mai departe si au demonstrat ca boala este o ultima manifestare a corpului care dupa multe strigate de ajutor, ajunge sa ne someze sa schimbam ceva in felul nostru de a fi in lume.
Dar cum se intampla acest lucru?
Asa cum spuneam anterior boala nu este doar o modificare fiziologica a corpului si nu este o cauza ce trebuie tratata. Boala este un simptom, o finalitate prin care corpul nostru se exprima dupa ce fiinta umana a fost expusa treptat, dar in mod consecvent si pe o durata de timp indelungata ori brusc dar foarte intens, unor experiente greu de acceptat , traumatizante, indezirabile cel mai adesea neconstietizate.
Astfel, purtati de valul vietii cotidiene refuzam a ne opri macar si pentru cateva minute pentru a ne developa actiunile de peste zi, deciziile, sentimentele traite in scopul de a le inteleg si de a le aseza constient in noi insine. Ele raman in noi si "lucreaza". Iar aceasta "lucrare" se materializeaza cel mai adesea in stari de nemultumire emotionala ilustrate comportamental.Dar fiindca "lucrarea" este necostientizata, nici macar nu stim de unde provin acele "stari de rau", pentru ca nu accesam constient sursa nemultumirilor.
Pentru unii, repetandu-se zi de zi acest rau emotional neconstientizat, pentru altii amanand constant decizia de a schimba ceva in viata lor desi exista constientizarea sursei starii de rau (locul de muca, partenerul ,orasul etc) ramane o singura cale de exprimare a nemultumirii personale: manifestarea asupra careia nu exista control constient, respectiv starea de boala ca materializare a "lucrarii" interioare.
Dar de ce boala si nu altceva?
Pentru ca boala este o manifestare acceptata social comparabil cu starea de suferinta interioara, nemultumire sau conflict interior care nu sunt la fel de usor tolerate. Pentru majoritatea bolilor exista medicamente cu un asa-zis rol curativ aproape instantaneu.In schimb, pentru suferinte emotionale nu exista astfel de "hapuri", necesita mai mult timp pentru "vindecare" in sensul de a gasi raspuns unor intrebari adesea cu semnificatie existentiala si, mai mult necesita sprijinul si implicarea celor din jur. Iata de ce a fi bolnav este mai eficient din punct de vedere al acceptarii sociale, dar distrugator din perspectiva evolutiei umane!
De exemplu, daca as spune sefului meu ca traiesc un conflict interior profund si ca as avea nevoie sa fac o pauza de cateva zile de la lucru, cu siguranta nu as primi-o. Nu primesc aceasta pauza, dar conflictul "lucreaza" in interiorul meu si iese la lumina sub forma unei boli. Daca insa sunt bolnav, racit, cel mai adesea in cazul unor conflicte interioare de mici proportii, concediul medical este un drept indiscutabil, reglementat prin lege si cu siguranta il voi primi. Invat astfel ca e mai facil sa ma imbolnavesc decat sa tratez conflictul interior cu atat mai mult cu cat raceala trece cu medicamente, iar conflcitul interior poate dura ceva mai mult timp.
Iar acest tip de comportament este invatat inca din perioada copilariei atunci cand, mici fiind cerem parintilor sa petreaca mai mult timp alaturi de noi, dar frecvent ei au multa treaba la serviciu sau multe alte responsabilitati in familie.Neprimind atentia solicitata, lipsa de iubire resimtita se materializeaza sub forma unei boli.Descoperim ca daca nu primim atentia lor doar cerandu-le este suficient sa tusim, sa ne curga nasul, sa ne doara o masea sau sa ne rupem un picior, iar cel putin unul dintre parinti ne va sta alaturi zi si noapte! E o lectie de viata destul de frecvent primita si prea putini copii nu au nevoie sa o traiasca pentru a primi iubirea de care au nevoie pentru a creste.
Da, din pacate, tot ceea ce ne inconjoara ne invata ca a exprima corporal probleme interioare este mai dezirabil decat a solicita sprijin pentru rezolvarea acestor probleme profunde.
Din pacate, cei mai multi ne oprim doar la a trata boala, iar problemele interioare, asa cum spuneam si anterior raman "netratatea" si conduc in timp la boli care, pe masura ce trec anii, se agraveaza, daca probleme interioare nu sunt rezolvate.
Pentru a nu mai repeta acest model nefericit al perpetuarii bolii, va propun sa vedem dincolo de viata de zi cu zi, dincolo de simptome. Un prim pas ar fi sa ne oprim zilnic sau poate la intervale regulate, dar nu mai lungi de o luna pentru a vedea ce se intampla cu noi, in interiorul nostru, ce se intampla in interiorul copiilor nostri? Iar daca ceea ce descoperim e liniste, echilibru si iubire, atunci putem merge mai departe.
Dar daca nu, este nevoie de asumarea constienta a unor decizii care sa readuca echilibrul si pacea interioara.
Neasumand aceste decizii, neaplecandu-ne asupra noastra cel putin la fel de mult ca asupra responsabilitatilor legate de locul de munca sau de intretinerea casei ori a masinii, riscam sa ne exprimam ca fiinte umane doar prin prisma bolilor noastre.
Dar nici atunci nu este totul pierdut. Daca exercitiile anterioare de tratare preventiva a propriei fiinte umane nu v-au fost accesibile, va invit sa vedeti boala ca pe un excelent prilej de invatare despre sine. Sa va opriti asupra ei cel putin ca asupra unui avertizor de incedii care spune:"pleaca din acest loc sau vei arde!", adica sa apelati la propriul simt de autoconservare.
Dar nu a fugi de boala prin aplicarea de tratamente si interventii medicale care nu fac decat sa amane o noua reaparitie a bolii, poate amplificata si mai grava,ci a pleca din acel loc periculos descoperind ce anume a condus la aparitia pericolului exprimat de boala: decizii, situatii inacceptabile de viata, traume, nerespectarea propriilor principii de viata si valori.
Va invit sa mergeti dincolo de aparenta propriei vieti cotidiene, sa va descoperiti profunzimea umana si sa decideti care va sunt propriile limite de toleranta, dincolo de care nu permiteti nimanui sa treaca.
Va invit sa nu mai tratati boala ca pe hainele murdare care trebuie spalate, pentru ca ea include amprente profunde interioare prin care se exprima vizibil, dar care nu pot fi curatate doar la suprafata, ci necesita aplecare spre propria lume interioara.
Va invit sa priviti boala ca pe un strigat al propriei fiinte de a-i reda valoarea umana pentru ca oricat ne-am preface, o boala exprima o parte din noi care se vrea ingrijita cu delicatete si responsabilitate, pentru ca suntem datori sa fim sanatosi in primul rand psihic, emotional, relational si spiritual. Iar daca reusim sa fim astfel,boala va sta departe, nemaiavand izvor de manifestare!
Pe curand.
Roxana
